Marea speranţă a Crăciunului cu aplicaţie la două noi evenimente din lumea civilă la care participă şi Biserica: comentariul pr. F. Lombardi la rubrica "Octava Dies"

(RV - 22 decembrie 2007) În timpul Crăciunului toţi dorim şi sperăm să se poată întâmpla noutăţi pozitive. Naşterea lui Cristos este marea noutate, o noutate definitivă, dar nu elimină importanţa celorlalte noutăţi care se petrec în această lume, din contra ajută să le citim mai în profunzime semnificaţia şi să-l facem mai puţin trecător.
În acest spirit, vrem să ne amintim cu încredere două noutăţi din ultimele zile, noutăţi ale lumii, nu din viaţa Bisericii în sensul strict, dar la care Biserica participă intens.
Prima este aprobarea Adunării Naţiunilor Unite a moţiunii asupra moratoriului pedepsei cu moartea. Un rezultat care nu înseamnă că pedeapsa cu moartea dispare din lume nici că ar fi vorba de un consens universal, dar că este un pas important spre creşterea unei conştiinţe comune de respectare a vieţii, că s-a devenit pe bună dreptate conştienţi de limitele justiţiei umane şi s-a trecut la o viziune despre pedeapsă mai degrabă ca posibilitate de reabilitare şi nu de răzbunare. Biserica catolică, este bine ştiut, se bate cu curaj împotriva avortului şi eutanasiei şi se angajează constant pentru a face să se retragă pedeapsa cu moarte în lume.
A doua noutate este claritatea cu care preşedintele francez Sarkozy a recunoscut importanţa rădăcinilor creştine ale ţării sale şi avansat o nouă şi pozitivă viziune despre laicitatea Statului, în care contribuţia celor care cred şi a Bisericii este dorită şi căutată ca esenţială pentru construcţia comună, precum şi mai presus de toate pentru a alimenta această speranţă fără de care lumea devine un pustiu.
Speranţe umane, pe care - cum ne învaţă papa Benedict în ultima sa enciclică - credinciosul le vede şi le trăieşte în lumina Marii Speranţe. Pentru toată lumea, pentru toţi. 
Aici serviciul audio: