2007-12-21 20:04:19

Simbolismul creştin al bradului de Crăciun, în viziunea ziaristului italian Fernando Bea


(RV – 14 decembrie 2007) Obiceiul germanic de a înălţa – de Crăciun – un brad ornamentat cu lumini nu este foarte vechi, nici chiar în Germania şi Austria, unde-şi are originea. În 1765, scriitorul german Johann Wolfgang Goethe, care avea atunci 16 ani, a rămas uimit la vederea – pentru prima dată – a unui brad împodobit şi iluminat la Leipzig. Abia în jurul anului 1800 bradul devine un simbol al Crăciunului, putând fi însă văzut doar în casele familiilor cu bunăstare din Zürich, München şi Viena. Însă, primul brad ornat cu steluţe şi lumânări aprinse apare reprezentat într-o calcografie din 1509 a pictorului german Lucas Cranach cel Bătrân. Din documente aflăm că, un secol mai târziu, mai exact în 1601, într-o mănăstire a călugărilor augustinieni di regiunea italiană Alto Adige, ce aparţinea la acea vreme Austriei, un brad împodobit cu lumânări aprinse străjuia marea iesle din biserica mănăstirii.

Simbolismul bradului de Crăciun poate fi înţeles doar în legătură cu pomul vieţii, aşezat de Dumnezeu în mijlocul raiului, un pom diferit de cel al cunoştinţei binelui şi răului, căci fructele acestuia dăruiau imortalitate. Transformarea acestui copac într-un simbol al Crăciunului reprezintă un mod foarte expresiv de a mărturisi că pomul vieţii este pentru noi Cristos, cel venit în lume pentru a învinge moartea şi de la care sperăm să primim viaţa veşnică.

Aici serviciul audio: RealAudioMP3







All the contents on this site are copyrighted ©.