Benedict al XVI-lea a primit luni primul grup de episcopi japonezi, în vizită "ad limina"

RV 10 dec 2007. Numărul vocaţiilor în uşoară scădere şi eficacitatea structurilor formative, sunt două teme care sintetizează luminile şi umbrele Bisericii din Japonia, ai cărei episcopi au început luni vizita "ad limina apostolorum". Biserica catolică din Japonia este foarte mică în raport cu populaţia locală – circa jumătate de milion de catolici faţă de circa 125 de milioane de locuitori, în rândul cărora se bucură de un mare respect. Rădăcinile ei datează din secolul al XVI-lea, graţie activităţii misionare a Sf. Francisc Xaveriu. Papa a primit luni un grup de episcopi japonezi, ocazie de a împărtăşi cu Episcopul Romei solicitudinea pentru luminile şi umbrele unei Ţări ce se distinge prin optima funcţionare a institutelor de formare catolică şi prin carenţa de noi vocaţii.

Printre episcopii care au adus luni salutul nipon papei Benedict al XVI-lea era şi mons. Joseph Atsumi Misue şi mons. Joseph Mitsuaki Takami, episcopul de Hiroshima, respectiv, arhiepiscopul de Nagasaki. Oraşele simbol al holocaustului nuclear se confruntă cu aceleaşi problematici pastorale întâlnite de celelalte metropole din Ţara Soarelui Răsare. Nu-i lipseşte, desigur, Japoniei creştine, o lungă tradiţie istorică. Era 15 august 1549 când un om cu haina călugărească neagră a debarcat la Kagoshima, în insula Kyushu: era un preot iezuit de 43 de ani, al cărui nume avea să rămână în istoria Bisericii şi a Ţării orientale: Francisc Xaveriu. Cel pe care cum îl venerăm ca sfânt, avea să moară doar trei ani mai târziu, dar i-a fost suficient să predice Evanghelia, primit de disponibilitatea autorităţilor şi a populaţiei. Sămânţa creştinismului în Japonia era astfel aruncată, dar sângele martirilor o va face să crească în acea plantă mică şi solidă care este astăzi. În 1597, 26 de japonezi care primiseră botezul, erau ucişi la Nagasaki: din acel moment şi pînă la începutul veacului trecut, cine-şi mărturisea credinţa în Cristos risca deseori să plătească cu viaţa.

În ciuda climatului de dialog, instaurat după al doilea război mondial, una din greutăţile răspândirii Evangheliei rămâne din partea japonezilor percepţia creştinismului ca "religie străină". Această percepţie, a explicat pentru RV mons. Xavier Osamu Mizobe, episcop de Takamatsu, se datorează îndeosebi faptului că societatea japoneză, fiind esenţial plurireligioasă şi panteistă, păstrează o anumită distanţă faţă de monoteism, aşadar şi faţă de creştinism.

Potrivit statisticii pe 2006, la cei aproximativ 500.000 de botezaţi locali se adaugă un număr echivalent de catolici, în continuă creştere, de altă naţionalitate. Datele generale oferite de Conferinţa Episcopală Japoneză arată că s-au înregistrat peste 7000 de botezuri, alţi 5.400 de catehumeni se pregăteau pentru a deveni creştini, preoţii împreună cu episcopii sunt circa 1.550, seminariştii, 138 şi circa 6000 sunt călugăriţe.

În acest cadru, unde la rezistenţele culturale se adaugă scăderea demografică şi căutarea prestigiului socio-economic, ce rol revine laicilor şi structurilor ecleziale? Ne răspunde mons. Osamu Mizobe:

• "După Conciliul Vatican al II-lea Biserica din Japonia a început să acorde formării laicilor o atenţie sporită. Mai sunt însă multe de făcut în acest domeniu. Numărul catolicilor este foarte mic: ei sunt mai puţin de 0,3 la sută din populaţie. În ciuda acestui număr redus, influenţa catolicismului şi a creştinismului, în general, este foarte puternică, pentru că în şcolile catolice, în şcolile misionarilor – inclusiv protestante – educaţia este asigurată de profesori creştini (...). Acum, Biserica locală îşi îndreaptă atenţia asupra problemelor sociale. Vrem să vorbim despre acest lucru cu Sf. Părinte, pentru că vrem să oferim societăţii japoneze doctrina socială a Bisericii. Anul viitor vom avea beatificarea Martirilor Japonezi, prin care aducem omagiu nu numai Bisericii japoneze din trecut dar ne dorim ca martirii să dea un mesaj şi pentru societatea de astăzi, acolo unde muncim şi trăim".

Aici, serviciul audio: