60 de ani de la Declaraţia universală a drepturilor omului. "Cine apără viaţa, apără pacea şi viitorul".

(RV - 10 decembrie 2007) A demarat luni campania Naţiunilor Unite pentru cei 60 de ani ai Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, redactată la 10 decembrie 1948. Diferite sunt iniţiativele internaţionale care în cursul anului 2008 vor celebra primele şase decenii ale unui text cuprinzând toată gama libertăţilor fundamentale. Dar redactarea declaraţiei a cunoscut nu puţine dificultăţi: de fapt, mulţi s-au opus recunoaşterii unor drepturi universal recunoscute în orice timp şi loc. Confirmă aceasta, preşedintele uniunii juriştilor catolici italieni, Francesco D’Agostino:
• „Declaraţia a fost foarte contrastată, mai ales din partea culturii laico-iluministe care susţinea că nu există drepturi universale, valabile pentru toate culturile, pentru toate popoarele. În schimb, la distanţă de atâtea decenii, putem spune că timpul a dovedit eroarea teoreticienilor istoriei. Drepturile fundamentale ale omului au devenit unul din punctele de referinţă universale care ţin împreună umanitatea. Dacă nu ar fi fost declaraţia universală a drepturilor omului, astăzi probabil lumea ar fi infinit de mult mai conflictuală şi mai violentă”.

Care este situaţia actuală a drepturilor omului în lume?
• „Există desigur interpretări libertare ale drepturilor omului care au făcut să pătrundă în discursul asupra drepturilor tema avortului ca drept inatacabil al femeilor, aşa-zisele drepturi reproductive şi drepturile în general. Deci, există multe umbre, dar trebuie să recunoaştem că luminile sunt mult mai însemnate decât umbrele”.

Conceptul de drept al omului creşte odată cu evoluarea omului, a istoriei?
• „Vedem că, de cel puţin 15 ori, Sfântul Toma d’Aquino spune că dreptul natural este mutabil, creşte în decursul istoriei. Desigur, astăzi există practici sociale, tolerate în trecut, precum sclavia, care apar ca lezând drepturile fundamentale ale omului, E posibil, ca mâine, practici sociale pe care noi le tolerăm, să fie considerate ca fiind în contradicţie gravă cu drepturile omului, Mă gândesc în special la anumite forme de manipulare a mediului”.

Există un criteriu pentru a da o definiţie corectă pentru „dreptul omului”?
• „Este desigur un drept al omului ceea ce realizează binele tuturor oamenilor şi nu al unei părţi dintre ei. Este un drept al omului ceea ce este perceput ca o necesitate profundă din partea tuturor culturilor şi nu doar de cultura occidentală industrializată. Dacă este adevărat că oamenii sunt toţi fraţi, întrucât fii al aceluiaşi şi unic Dumnezeu, este adevărat că binele unuia trebuie împărtăşit şi lărgit până la a deveni binele oricărui altul”.

Care este dreptul omului, asupra căruia ar trebuie să se concentreze mai mult eforturile internaţionale?
• „Dacă vrem să facem deosebirea între ţări occidentale şi ţări în curs de dezvoltare, este clar că bunuri prioritare sunt dreptul la hrană şi dreptul la sănătate, care în occident sunt adecvat tutelate dar nu în multe ţări în curs de dezvoltare. Şi mai în general, aş spune că apărarea dreptului la viaţă, în toate dimensiunile sale, are astăzi o prioritate dincolo de orice îndoială. Apărând dreptul la viaţă, apărăm implicit dreptatea, apărăm pacea şi apărăm mai ales viitorul”.