Papa Benedict şi Curia Romană au ascultat vineri prima predică de Advent sau Postul
Crăciunului, ţinută de pr. R. Cantalamessa; temele centrale: cine este Isus pentru
lumea de astăzi şi viaţa spirituală a tinerilor.
RV 07 dec 2007. Identitatea lui Isus pentru credinţă şi istorie şi valoarea
castităţii pentru tinerii de astăzi, sunt cele două teme din centrul primei predici
de Advent ţinută vineri Papei Benedict al XVI-le şi Curiei Romane de pr. Raniero Cantalamessa,
predicatorul Casei Pontificale. Reflecţia cunoscutului predicator din ordinul
capucinilor a plecat de la o întrebare frecventă în zilele noasre: "Isus din Nazaret,
este unul din Profeţi?". Istoria mântuirii, a subliniat el, apare constituită din
succesiunea a două timpuri: timpul în care Dumnezeu vorbea prin profeţi şi timpul
în care Dumnezeu vorbeşte prin Fiul său". Există desigur o continuitate, dar şi o
noutate fundamentală: acum, revelatorul se face revelaţie, revelaţia şi revelatorul
coincid. Referindu-se la opiniile care circulă astăzi despre Isus, predicatorul
Casei Pontificale a afirmat că în domeniul studiilor istorice se asistă la un al treia
val, după ce primul era de tip raţionalist iar al doilea susţiunea că Isus este de
neajuns la nivel istoric. Al treilea val, a observat pr. Cantalamessa, consideră că
pentru a stabili autenticitatea unui fapt sau cuvânt al lui Isus este nevoie ca acestea
să nu fie în contrast ci compatibile cu iudaismul timpului. Ce înseamnă acest lucru?
Dacă pe de o parte se asigură continuitatea revelaţiei, pe de alta, Isus ajunge să
se dizolve complet în lumea iudaică, singurul element de deosebire fiind doar anumite
amănunte sau vreo interpretare originală a Legii: • "Materialele divulgative,
inclusiv în Italia, a făcut restul, oferind imaginea unui Isus ca simplu evreu
între evrei, care nu a făcut aproape nimic nou, dar despre care continuă să se spună,
nu se ştie cum, că a schimbat lumea".
În acest context, predicatorul a
amintit opera "Un rabin vorbeşte cu Isus", scrisă de rabinul american Jacob Neusner,
căruia Benedict al XVI-lea i-a dedicat un capitol important în lucrarea sa "Isus din
Nazaret": • "Este mişcător schimbul de idei pe care rabinul, după întâlnirea
(ideală – n.r.) cu Isus, îl are cu învăţătorul lui la sinagogă. Învăţătorul întreabă:
A lăsat ceva deoparte din Torah acest Isus al tău? Rabinul Neusner răspunde: Nimic.
Învăţătorul reia: Atunci, a adăugat ceva? Rabinul Neusner afirmă: Da, pe sine însuşi".
Coincidenţă interesantă, notează pr. Cantalamessa în predica sa de Advent:
este acelaşi răspuns dat de Sf. Irineu, în secolul II, celor care se întrebau cu privire
la noutatea pe care a adus-o Cristos venind în lume: "Cristos, scria Sf. Irineu, a
adus toată noutatea aducându-se pe sine". Este imposibil să faci din Isus "un iudeu
oarecare din timpul său", la fel de imposibil, să-l faci "un simplu om": •
"Cu alte cuvinte, Isus, nu numai că a revendicat pentru sine o autoritate divină,
dar a dat semne şi garanţii ca dovadă: minunile, învăţătura sa - care
nu se epuizează în predica de pe munte - împlinirea profeţiilor, mai
ales cea pronunţată de Moise cu privire la venirea unui profet asemenea
şi superior lui; apoi, moartea sa, învierea sa şi comunitatea născută din el, care
realizează universalitatea mântuirii vestită de profeţi".
În a doua parte
a predicii sale, pr. Cantalamessa a prezentat Adventul sau Postul Crăciunului ca "timp
de convertire şi trezire spirituală". În această viaţă, a observat, suntem expuşi
cronic la a cădea din nou în somn, într-o stare de amorţeală şi inerţie spirituală.
A citat, astfel, celebrul pasaj din Confesiunile sfântului Augustin, în care descrie
paşii convertirii; găsind textul paulin din scrisoarea către romani, Augustin, încă
necreştin, citeşte: "(...) este deja ceasul să vă treziţi din somn; într-adevăr, acum
mântuirea noastră este mai aproape decât atunci când am primit credinţa" (Rm 13,11).
Experienţa Sf. Augustin a amintit de un fapt de cronică recent: spectacolul laureatului
cu premiul Oscar, Roberto Benigni, realizat despre Divina Comedie, transmis săptămâna
trecută de televiziunea naţională din Peninsulă. "Era vorba, pe alocuri, de o lecţie
de înaltă comunicare religioasă, nu numai artistică şi literară". Cu toate acestea,
asupra unui punct, "poate involuntar, Benigni a lansat un mesaj care s-ar putea dovedi
letal pentru tineri, şi care trebuie rectificat". Comicul italian a citat fraza lui
Augustin în care se spune: "Dă-mi castitatea, dar nu acum", ca şi cum mai întâi ar
trebui să "le încerce toate", iar mai apoi, la bătrâneţe, "să practice castitatea":
• "Actorul a atribuit fraza "sfântului Augustin", dar ea nu este a "sfântului"
Augustin; este a omului Augustin, încă în păcat, pronunţată mai înainte de
a se converti. Actorul nu a spus câte lacrimi l-a costat pe sfânt să scape de sclavia
patimii în braţele căreia se abandonase şi nu a amintit rugăciunea pe care mai târziu
o va înlocui pe cea imprudentă din tinereţe: "Tu îmi porunceşti să fiu cast; dăruieşte-mi,
aşadar, ceea ce îmi ceri şi apoi cere-mi ceea ce vrei".
Tinerii de astăzi,
a subliniat, pr. Cantalamessa, n-au nevoie desigur de a fi încurajaţi să "se arunce"
în toate, să rupă barierele. Mai degrabă au nevoie de cineva care să le dea motivaţii
convingătoare, nu să le fie frică de corpul lor şi de iubire, ci dimpotrivă, să se
teamă că le pot risipi pe amândouă. Răul desfrânării, a adăugat predicatorul, constă
în a supune raţiunea instinctului, în loc de a supune instinctul raţiunii. • "Instinctul
(talentul) are funcţia sa proprie dacă este călăuzit de raţiune; în caz contrar, devine
duşman, nu aliat al iubirii, purtând la delictele cele mai crude, ale căror exemple
ne sunt oferite şi de cronica recentă".
Viaţa spirituală – a fost reflecţia
sa – nu se reduce desigur numai la castitate şi curăţie, dar este sigur că fără acestea,
orice efort în alte direcţii se dovedeşte imposibil. Este o iluzie, a încheiat pr.
Cantalamessa, să crezi că poţi pune împreună o adevărată slujire a fraţilor şi o viaţă
personală dezordonată, care caută numai complăcerea proprie şi a patimilor. Numai
cel care ştie să spună nu sieşi, este în măsură să spună da semenilor.