Adventul, timp de aşteptare şi de speranţă; la întâlnirea duminicală pentru antifonul
Îngerul Domnului, papa Benedict al XVI-lea a oferit a doua sa Enciclică "Spe salvi",
dedicată speranţei, "întregii Biserici şi tuturor oamenilor de bunăvoinţă" (text)
(RV - 2 decembrie 2007) Sub cerul înnorat al Romei, mii de persoane,
romani şi pelerini, s-au reunit la amiazăîn Piaţa Sfântul Petru pentru a asculta cuvântul de învăţătură al papei
Benedict şi a se ruga împreună antifonul marian Angelus - Îngerul Domnului,
în prima duminică de Advent, perioada liturgică
de pregătire la marea sărbătoarea a Naşterii Domnului. Sâmbătă
seară la celebrarea Primelor Vespere în bazilica Sfântul Petru pentru începutul noului
An liturgic, Benedict al XVI-lea a încheiat predica cu un îndemn şi o invocaţie: „Să
ne lăsăm şi noi, deci, călăuziţi de Aceea care a purtat în inima şi în sânul ei Cuvântul
Întrupat!” „O Marie, Fecioara aşteptării şi Maica speranţei, reînsufleţeşte în
toată Biserica spiritul Adventului, pentru ca omenirea întreagă să pornească la drum
spre Betleem, unde a venit, şi din nou va veni să ne viziteze Soarele care răsare
din înălţime (cfr Lc 1,78), Cristos Dumnezeul nostru”.
Iată alocuţiunea
duminicală a lui Benedict al XVI-lea în versiunea noastră de lucru:
Dragi
fraţi şi surori, cu această primă duminică de Advent începe un nou an liturgic: Poporul
lui Dumnezeu porneşte din nou la drum, pentru a trăi misterul lui Cristos în istorie.
Cristos este acelaşi, ieri, astăzi şi în veci (cfr Ev 13,8); în schimb, istoria
se schimbă şi cere să fie constant evanghelizată; are nevoie de a fi reînnoită din
interior şi singura adevărată noutate este Cristos: El este deplina ei împlinire,
viitorul luminos al omului şi al lumii. Înviat din morţi, Isus este Domnul căruia
Dumnezeu îi va supune toţi vrăjmaşii, inclusiv moartea însăşi (cfr 1 Cor 15,25-28).
Adventul este de aceea timpul prielnic pentru a retrezi în inimile noastre aşteptarea
Aceluia „care este, care era şi care vine” (Ap, 1,8). Fiul lui Dumnezeu a venit
deja la Betleem, sunt de atunci douăzeci de veacuri, vine în orice moment în sufletul
şi în comunitatea dispuse să-l primească, va veni din nou la sfârşitul timpurilor
pentru „a-i judeca pe cei vii şi pe cei morţi”. Credinciosul este de aceea mereu vigilent,
însufleţit de intima speranţă de a-l întâlni pe Domnul, cum spune psalmistul: „Eu
nădăjduiesc în Domnul, sufletul meu nădăjduieşte în cuvântul său. Sufletul meu îl
aşteaptă pe Domnul mai mult decât străjerii ivirea zorilor” (Ps 129,5-6).
Duminica
aceasta este, prin urmare, o zi cât se poate de indicată pentru a oferi Bisericii
întregi şi tuturor oamenilor de bunăvoinţă a doua mea Enciclică, pe care am dorit
să o dedic tocmai temei speranţei creştine. Se intitulează Spe salvi, pentru
că se deschide cu expresia Sfântului Paul: „Spe slavi facti sumus -
În speranţă am fost mântuiţi” (Rom 8,24). În acesta, ca şi în alte pasaje
ale Noului Testament, cuvântul „speranţă” este strâns legat cu cuvântul „credinţă”.
Este un dar care schimbă viaţa celui care îl primeşte, după cum dovedeşte experienţa
atâtor sfinţi şi sfinte. În ce consistă această speranţă, atât de mare şi atât de
„demnă de încredere” încât să ne facă să spunem că în ea noi avem „mântuirea”? Consistă
, esenţial, în cunoaşterea lui Dumnezeu, în descoperirea inimii sale de Tată bun şi
milostiv. Isus, prin moartea sa pe cruce şi prin învierea sa, ne-a descoperit chipul
său, chipul unui Dumnezeu atât de mare în iubire încât ne împărtăşeşte o speranţă
de neclintit, pe care nici moartea nu o poate distruge, deoarece viaţa celui care
se încrede în acest Tată se deschide spre perspectiva veşniciei fericite.
Dezvoltarea
ştiinţei moderne a marginalizat din ce în ce mai mult credinţa şi speranţa în sfera
privată şi individuală, încât astăzi apare în mod evident, şi uneori dramatic, că
omul şi lumea au nevoie de Dumnezeu - de adevăratul Dumnezeu! - altminteri rămân lipsiţi
de speranţă. Ştiinţa contribuie mult la binele umanităţii, dar nu este în stare să
o răscumpere. Omul este răscumpărat de iubirea, care face bună şi frumoasă viaţa personală
şi socială. De aceea marea speranţă, cea deplină şi definitivă, este garantată de
Dumnezeu, care în Cristos ne-a vizitat şi ne-a dat viaţa, şi în El se va întoarce
la sfârşitul timpurilor. În Cristos sperăm, pe El îl aşteptăm! Cu Maria, Mama sa,
Biserica merge în întâmpinarea Mirelui: o face cu faptele de caritate, căci speranţa,
la fel ca credinţa, se arată în iubire. Un bun Advent tuturor!
După recitarea
antifonului „Angelus Domini”, Sfântul Părinte a adresat saluturi particulare
în limbile franceză, engleză, germană, spaniolă, slovacă, polonă şi italiană.
În diferitele saluturi Papa s-a referit la începutul noul an liturgic prin
prima duminică de Advent care invită la a orienta privirile spre viitor, nu pentru
a fugi din timpul prezent, dar pentru a trăi în speranţă şi a duce o bună existenţă
(în franceză).
A formulat urarea ca acest timp de aşteptare bucuroasă
şi de pregătire spirituală pentru Domnul care vine să fie o adevărată convertire adevărată
şi reînnoire interioară pentru creştinii de pretutindeni (în engleză).
A
îndemnat credincioşii să se îndrepte spre Cristos, lumina care străluceşte pentru
toţi. Primindu-l, noi înşine devenim lumină prin disponibilitatea noastră de a arăta
aproapelui bunătatea lui Dumnezeu (în germană).
La începutul Adeventului,
a invitat toţi credincioşii să-şi deschidă inimile pentru a trăi cu bucurie darul
inefabil al venirii Fiului lui Dumnezeu în lume şi să rămână vigilenţi şi tari în
credinţă, sperând în manifestarea lui definitivă şi glorioasă (în spaniolă).
În
acest timp de pregătire la venirea lui Cristos, Benedict al XVI-lea a urat ca pelerinajul
la Roma să dispună inimile la a-l primi pe Domnul şi Mântuitorul nostru (în
slovacă).
În prima duminică de Advent liturgia Bisericii
ne aminteşte necesitatea de a veghea în spirit de rugăciune pentru a fi gata la întâlnirea
cu Cristos care vine. Să perseverăm în aşteptare cu bucurie!(în polonă)
În
fine, după ce a menţionat prezenţa unor grupuri de pelerini din diferite localităţi
ale Peninsulei, în italiană Papa a spus: „Urez tuturor o duminică plăcută şi
un bucuros Advent.