Reuniunea la vârf de la Annapolis în Statele Unite pentru relansarea procesului de pace în Orientul Mijlociu, prezentă şi o delegaţie a Sfântului Scaun

(RV - 27 noiembrie 2007) Reuniunea la vârf de la Annapolis în Statele Unite pentru relansarea procesului de pace în Orientul Mijlociu. Înainte de reuniune preşedintele George Bush a întâlnit mai întâi separat iar apoi împreună premierul izraelian Ehud Olmert şi preşedintele palestinian Abu Mazen. A fost prima întâlnire în trei de la sosirea delegaţiilor în Statele Unite. Întâlnirea a avut loc în clădirea unei baze navale care găzduieşte reuniunea.

Pentru Casa Albă, obiectivul reuniunii rămâne acela al redactării unui document final, în pofida faptului că până acum nu s-a ajuns la nici un acord. La Conferinţă participă şi Sfântul Scaun cu o delegaţie condusă de subsecretarul pentru Raporturile cu Statele, mons. Pietro Parolin.

Obiectivul, fixat de preşedintele american, este convieţuirea „între două State democrate, Israelul şi Palestina, care să trăiască unul lângă altul în pace şi siguranţă”. Nu lipsesc semnale pozitive: purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe al Statului ebraic a confirmat că negociatorii israelieni şi palestinieni au înregistrat „importante progrese spre un comunicat comun”. În mulţi sunt convinşi că, chiar dacă nu se va ajunge la nici un rezultat excepţional, conferinţa de la Annapolis este oricum deja un succes. Este ceea ce susţine, între alţii, ambasadorul Israelului pe lângă Sfântul Scaun, Obed B en-Hur.

Până aici serviciul audio:

 
• „Annapolis este deja un mare succes, un foarte mare succes şi acest lucru chiar o oră înainte de deschidere. Iar acest succes stă în faptul că, în sfârşit, - repet în sfârşit - cu mare bucurie, cu mare aşteptare şi cu mare realism, lumea arabă, cea mai mare parte a lumii arabe, a decis să meargă înainte, să accepte faptul că tebuie să fie o cale de ieşire pentru aceste tragedii care au lovit cele două părţi. Spun, deci, un mare succes. Mulţumim lui Dumnezeu, pentru prima dată, Annapolis şi ziua următoare nu vor depinde mult de titlurile ziarelor dar de voinţa adevărartă a lumii arabe şi palestinienilor - care, cred, în cea mai mare parte vor pacea şi vor să fie lăsaţi în pace, care pentru noi este acelaşi lucru - de a relansa acest proces datât de dorit şi atât de lipsit.

Însă în Statul ebraic şi în Teritoriile palestiniene nu lipsesc puternice atitudini de scepticism. În Israel, optimismului premierului Ehud Olmert i se contrapune aripa dură a dreptei, atât în internul coaliţiei de guvernământ, cât şi a partidului Likud. La summit nu a fost invitată mişcarea palestiniană Hamas, care a anunţat deja că vrea să nu ţină cont de deciziile reuniunii la vârf. În Făşia Gaza, pentru a demonstra că Abu Mazen nu se bucură de sprijinul populaţiei din Gaza, Hamas a organizat o manifestaţie în faţa parlamentului. La protest au aderat şi Jihadul islamic şi alte grupări extremiste.

Potrivit unor observatori, intenţiile premierului izraelian şi preşedintelui palestinian pot apoi fi condiţionate de periculoase forme de extremism. Amândoi, fiind ostateci ai extremismului sunt şi unul şi altul slabi: observă ziaristul palestinian Samir Al Qariouti, corespondent pentru radio-televiziunea palestiniană la Roma şi opinionist la diferite canale de televiziune arabe, între care Al- Jazeera. Abu Mazen nu are o bază populară care să-l poată susţine: are multe divergenţe cu Hamas, care, evident, îl face la această reuniune şi mai slab. Olmert, la rândul său, caută doar să ajungă la un obiectiv personal: să şteargă falimentul său în războiul cu Libanul. Participarea ţărilor arabe este importantă, dar ar trebui să ajute pacea şi nu să dea favoruri Israelului.

Oricum, motive de speranţă vin şi de la ampla participare internaţională: la Conferinţă, de fapt, iau parte aproape 50 de delegaţii. Cea a Sfântului Scaun fiind condusă de mons. Pietro Parolin subsecretar pentru raporturile cu Statele. Sunt apoi şi reprezentanţi saudiţi şi sirieni. „Siria - anunţă exponenţi ai guvernului de la Damasc - continuă să fie angajată în iniţiativa arabă de pace”. Participarea saudită la conferinţă îmbracă, în fine, deosebită importanţă pentru rolul politic şi religios ale aceste ţări în lumea arabă. Arabia Saudită, care nu are relaţii cu Israelul, la fel ca ce mai mare parte a arabilor, propune normalizarea raporturilor în schimbul unei păci globale.