Conferinţa de pace de la Annapolis: participarea unei delegaţii a Sf. Scaun
RV 25 nov 2007. Ultimele pregătiri, în Statele Unite, unde marţi, la
Annapolis, este în program Conferinţa de Pace pentru Orientul Mijlociu. La masa negocierilor,
s-a mai adăugat un loc, cel pentru delegaţia Sf. Scaun, a afirmat duminică directorul
Sălii vaticane de presă, pr. Federico Lombardi. Compoziţia delegaţiei Sf. Scaun, invitată
pe ultima sută de metri, va fi făcută cunoscută ulterior, a mai precizat pr. Lombardi.
Între timp, premierul israelian Yehud Olmert şi preşedintele autorităţii palestiniene
Mahmud Abbas au sosit deja în America şi ambii lideri politici au formulat auspicii
pentru ca această Conferinţă de pace să constituie "negocieri serioase". Gruparea
militantă Hamas a definit participarea lui Mahmud Abbas o "trădare" a moştenirii intifadei
lui Arafat. Pentru preşedintele Autorităţii Naţionale Palestiniene, opoziţia are dreptul
să-şi exprime propriul dezacord, dar nu trebuie neglijată importanţa istorică a evenimentului.
Pe de altă parte, potrivit unor surse diplomatice, şi Siria ar fi acceptat să participe
la Conferinţa de Pace. Aşadar, asupra negocierilor de la Annapolis, plutesc atât
motive de scepticism dar şi de speranţă. Ce efect va avea însă asupra Orientului Mijlociu?
Redacţia centrală l-a intervievat pe nunţiul apostolic în Israel şi delegat apostolic
pentru Ierusalim şi Palestina, mons. Antonio Franco:
• "Eu cred că aşteptarea
privind pacea este generală în această regiune, toţi vor pacea. Toţi sunt epuizaţi
din cauza acestei situaţii şi acestor faze repetate de tensiune sau de violenţă, întrucât
aşa nu se mai poate trăi. Acum, cu siguranţă există speranţă, însă premisele par să
nu fi permis încă trasarea în linii mari a unui program sau acord asupra a ceea ce
se doreşte să fie realizat sau cum se vrea să fie realizat".
Solicitat
de redactorul nostru, iată opinia nunţiului apostolic în Israel privind posibilitatea
ca cineva să nu vrea un dialog de pace în Orientul Mijlociu: • "Cu siguranţă
ar fi necesară mai multă bunăvoinţă, mai cu seamă în a înţelege că eforturile necesare
sunt cele caracterizate de bun simţ şi de raţiune pentru a face astfel să prevaleze
– să spunem – soluţii care să fie echitabile şi care să ţină seama de exigenţele şi
de aspiraţiile ambelor părţi. Alegerea violenţei poate avea atât de multe cauze, ar
putea exista şi cineva interesat ca acest proces de pace să nu înainteze. Eu nu aş
şti să o spun şi nu aş vrea să o spun".
O conferinţă atât de lărgită,
a întrebat redactorul nostru, poate fi interpretată ca un fapt pozitiv pentru întregul
Orient Mijlociu, dincolo de relaţiile israelo-palestiniene? • "Cu siguranţă,
iar eu sper foarte mult. Sunt profund convins că este tocmai comunitatea internaţională
cea care ar trebui să ajute la rezolvarea acestor probleme, a acestor dificultăţi.
Este nevoie de cineva care să ajute la găsirea soluţiilor, la început pot fi şi soluţii
de compromis, dar care apoi pot deveni adevărate soluţii. Pentru a face aceasta este
însă necesar un puternic ajutor din partea Comunităţii internaţionale".