Sugestii şi culori ale consistoriului. Salutul Papei către credincioşii rămasi în Piaţa Sfântul Petru din lipsă de spaţiu în bazilica vaticană: Biserica îmbrăţişează toate popoarele

(RV - 24 noiembrie 2007) Îngrijorare şi emoţie pentru situaţia Bisericii din Irak au caracterizat în chip deosebit ceremonia pentru crearea noilor cardinali prezidată de Benedict al XVI-lea. Revenim deci asupra acestui aspect şi a momentelor principale ale celebrării Consistoriului de sâmbătă dimineaţă în bazilica Sfântul Petru.
Orice moment de aplauze este ecoul unei afecţiuni şi un semn de recunoştinţă. Dar în acela, asemănător mai degrabă unei ovaţii, ce a reverberat în bazilica vaticană la pronunţarea numelui patriarhului de Babilonia al Caldeenilor, Emmanuel al III-lea Delly, se ascunde şi ecoul unei dureri ce vine de departe, iar semnul este cel imprimat ca emblemă pe rosul hainei patriarhale: culoarea „sângelui” şi a „lacrimilor” poporului irakian, ale creştinilor rămaşi în Irak şi ale celor lăsaţi fără pământ de un conflict care de ani de zile demolează ţinutul lui Abraham. Aici este, în această lacerare de conştientă duritate ce izbucneşte în solemnitatea ritului, nota simbolică cea mai intensă a Consistoriului din anul 2007. Ameninţarea ploii rămasă doar în prognoză a dat o imprevizibilă contribuţie desfăşurării unei ceremonii de mari forţă sugestivă, prevăzută iniţial în Piaţa Sfântul Petru - oricum plină de lume - dar apoi, din precauţie, transferată în cadrul splendid al bazilicii, şi ea plină de credincioşi şi sâmbătă subîmpărţită simetric, în primele rânduri, de culoarea roşie a cardinalilor, la stânga altarului Catedrei, şi la dreapta de culoarea violet a episcopilor şi celorlalţi prelaţi.

Două tonalităţi şi două simetrii ce dau ideea succesiunii ierarhice şi unităţii cu Pontiful: aceasta este semnificaţia, vizibilă, mai mult decât în oricare altă împrejurare, mai ales în raportul privilegiat dintre Papa şi cardinali - prezentă în centrul gândurilor lui Benedict al XVI-lea şi al celor 23 noi cardinali. Noile numiri restabilesc la 120 numărul electorilor, potrivit limitei stabilite de Paul al VI-lea, dar mai presus de toate poartă la 69 ţările reprezentate aici, alături de Papa, în inima Bisericii universale. Oameni care au demonstrat că au servit cu devotament cauza Evangheliei şi care în această zi - cum s-a spus la sfârşit într-o intenţie din rugăciunea universală - trebuie să considere „demnitatea la care au fost chemaţi, ca semn ce solicită o mai mare iubire faţă de Biserică”. O responsabilitate exprimată prin cuvintele străvechii formule latine: „Promit şi jur să rămân, de acum şi pentru totdeauna cât voi avea viaţă, credincios lui Cristos şi Evangheliei sale…”

Aplauzele umplu bolţile bazilicii Sfântul Petru când, pe rând, fiecare dintre noii cardinali se apropie, îngenunchează şi primeşte de la Papa bereta roşie şi atribuirea posesiei unei biserici din Roma, unde se duc imediat. În ochii celui care este prezent şi care priveşte desfăşurarea ceremonia la televiziune rămâne îmbrăţişarea, prelungită, emoţionată, a Papei cu patriarhul Delly. O îmbrăţişare ce se prelungeşte ideal când puţin după aceea, în timp ce multe steaguri irakiene fâlfâiau, Benedict al XVI-lea a adresat acest salut mulţimii rămasă în Piaţa Sfântul Petru din lipsă de spaţiu:
• „Dragi fraţi şi surori, bine aţi venit aici! Mulţumesc pentru prezenţa voastră, pentru participarea voastră la acest important pas al Biserici catolice cu noi cardinali ce reflectă universalitatea Bisericii, catolicitatea sa. Biserica vorbeşte în toate limbile, îmbrăţişează toate popoarele, toate culturile şi ne rugăm ca Domnul să binecuvânteze aceşti noi cardinali. Vouă tuturor vă doresc o duminică plăcută, o bună revenire! Mulţumesc pentru prezenţa voastră!”