Fiţi martori ai speranţei evanghelice! Adevărata măreţie a creştinului stă în a sluji, nu în a domina, a spus Benedict al XVI-lea în consistoriul pentru crearea a 23 noi cardinali

(RV - 24 noiembrie 2007) Fiecare discipol adevărat al lui Isus să se facă părtaş la patima Sa, fără se revendice vreo recompensă: este îndemnul adresat de Benedict al XVI-lea celor 23 noi cardinali, dintre care 18 electori, creaţia de Papa în Consistoriul celebrat sâmbătă dimineaţă în Bazilica Vaticană.
O ceremonie emoţionată, cum a spus Papa însuşi, deoarece exprimă în mod elocvent unitatea cardinalilor în jurul succesorului lui Petru.

La începutul ceremoniei Papa, a salutat adunarea şi după o scurtă introducere a citit lista cu numele noilor cardinali şi a anunţat ordinul prezbiteral sau diaconal la care sunt desemnaţi.
Despre ce este vorba? Potrivit normelor canonice, colegiul cardinalilor este împărţit în trei ordine sau ranguri: episcopal, la care aparţin cardinalii cărora Pontiful le acordă titlul unei Biserici din împrejurimile Romei precum şi patriarhii orientali cooptaţi în colegiul cardinalilor; prezbiteral şi diaconal. Fiecărui cardinal din ordinul prezbiteral şi diaconal i se încredinţează de către Pontiful Roman titlul sau respectiv diaconia unei biserici din Roma.

• Secvenţe muzicale din antifonul „Exultate iusti in Domino”.

Revenim la celebrarea consistoriului. Primul dintre noii cardinali, în numele tuturor a adresat Sfântului Părinte un salut de omagiu şi gratitudine. Apoi, după rugăciunea numită colecta urmată de liturgia cuvântului - lectura Apostolului, intonarea Psalmului de răspuns şi proclamarea Evangheliei, Papa a ţinut cuvântul de învăţătură.

O „providenţială ocazie” pentru a oferi „oraşului Roma şi lumii întregi, mărturia acelei singulare unităţi care îi strânge pe cardinali în jurul Papei”: astfel, Benedict al XVI-lea a sintetizat valoarea extraordinară a consistoriului de sâmbătă pentru crearea a 23 noi cardinali. Un „semn elocvent de unitate catolică”, a spus, care suscită „de fiecare dată o emoţie specială”. Papa a comentat astfel fragmentul din Evanghelia după Sfântul Luca în care ucenicii manifestă o ambiţie arivistă în a revendica pentru ei înşişi locurile mai bune în împărăţia mesianică. Isus, a avertizat Benedict al XVI-lea, le corectează „concepţia grosolană despre merit”, potrivit căreia „omul poate dobândi drepturi faţă de Dumnezeu”.

O atenţionare cât se poate de actuală:
• „Evanghelistul Marcu ne aminteşte, dragi şi veneraţi Fraţi, că fiecare ucenic adevărat al lui Cristos poate aspira la un singur lucru: la a se face părtaş la patima sa, fără să revendice vreo recompensă. Creştinul este chemat să asume starea de ‚rob’ păşind pe urmele lui Isus, în alte cuvinte consumându-şi viaţa pentru alţii în mod gratuit şi dezinteresat. Nu căutarea puterii şi a succesului, dar dăruirea umilă de sine pentru binele Bisericii trebuie să caracterizeze fiecare gest şi fiecare cuvânt al nostru. Adevărata măreţie creştină, de fapt, nu consistă în a domina, ci în a sluji”.

„Iată idealul ce trebuie să orienteze slujirea voastră”, a spus Papa subliniind că, noilor cardinali, Domnul le cere să le încredinţează „serviciul iubirii” până la vărsarea sângelui:
• „Iubire pentru Dumnezeu, iubire pentru Biserica sa, iubire pentru fraţi cu o dăruire maximă şi necondiţionată, usque ad sanguinis effusionem, cum se spune în formula punerii beretei şi cum arată culoarea roşie a hainelor pe care le îmbrăcaţi”.

Ceremonia de azi, a constatat, subliniază marea responsabilitate ce apasă asupra cardinalilor chemaţi de Cristos „să mărturisească înaintea oamenilor adevărul său, să îmbrăţişeze şi să împărtăşească cauza sa”. O vestire, a fost îndemnul Sfântului Părinte, de îndeplinit „cu blândeţe şi respect, cu o dreaptă conştiinţă”, „ cu acea smerenie interioară care este rodul cooperării dintre cu harul lui Dumnezeu”. Este, a mai avertizat Papa, o responsabilitate nu lipsită de riscuri, dar cum aminteşte Sfântul Petru „este mai bine, dacă Dumnezeu vrea, să suferi făcând mai degrabă binele dacă să faci răul”. Benedict al XVI-lea s-a oprit apoi asupra rolului Colegiului cardinalilor în care, a explicat, retrăieşte străvechiul presbyterium al episcopului Romei ai cărui componenţi „în timp ce desfăşurau funcţii pastorale şi liturgice în diferite biserici, nu lăsau să-i lipsească preţioasa lor colaborare în îndeplinirea „sarcinilor legate de ministerul său apostolic universal”:
• „Timpurile s-au schimbat şi marea familie a ucenicilor lui Cristos este astăzi răspândită în orice continent până în colţurile cele mai îndepărtate ale pământului, vorbeşte practic toate limbile lumii şi ei îi aparţin popoare de orice cultură. Diversitatea membrilor Colegiului cardinalilor, fie prin provenienţă geografică fie culturală, scoate în relief această creştere providenţială şi evidenţiază în acelaşi timp exigenţele pastorale schimbate la care Papa trebuie să răspundă”.

Universalitatea, catolicitatea, a reamintit, „se reflectă, aşadar, în alcătuirea Colegiului cardinalilor”. Fiecare dintre voi, a spus Papa, reprezintă o „porţiune Trupului mistic al lui Cristos, bine articulat. care este Biserica răspândită pretutindeni”.
Apoi, a îndreptat un gând special spre comunităţile creştine „mai încercate de suferinţă, de sfidări şi dificultăţi de diferită natură”:
• „Între acestea, cum să nu îndreptăm privirea cu mâhnire şi afecţiune, în acest moment de bucurie, spre iubitele comunităţi creştine care se află în Irak? Aceşti fraţi şi surori ai noştri în credinţă simt în propria carne consecinţele dramatice ale unui persistent conflict şi trăiesc în prezent într-o situaţie politică, mai fragilă şi mai delicată ca niciodată. Chemând să intre în Colegiul cardinalilor patriarhul Bisericii Caldeene am înţeles să exprim în mod concret apropierea mea spirituală şi afecţiunea mea pentru acele populaţii”.

Sfântul Părinte a afirmat astfel „solidaritatea întregii Biserici faţă de creştinii „iubitului pământ” irakian, invocând de la Dumnezeu cel milostiv, „pentru toate popoarele implicate, ajungerea la aşteptata reconciliere şi pace”.

O apropiere faţă de Biserica irakiană exprimată cu forţă şi de noul cardinal Leonardo Sandri, care a adresat salutul de omagiu pentru Papa în numele tuturor. O intervenţie în care cardinalul Sandri a pus accentul pe fidelitatea faţă de urmaşul lui Petru:
• „Suntem şi vă vom fi alături, Prea Fericite Părinte, în momentele cele mai angajante şi în cele ordinare ale ministerului petrin. Dorim să rămânem cu Papa atât când se face slujitor ale adevărului şi proclamă primatul lui Dumnezeu, cât şi atunci când conduce Biserica în reînnoirea care derivă din fidelitatea faţă de tradiţie; atât când invocă pacea, indicând marea forţă a rugăciunii şi dialogului, cât şi atunci când promovează unitatea creştinilor şi respectul tuturor religiilor şi culturilor în excluderea reciprocă a oricărei forme de violenţă”.

În această zi de bucurie, Papa nu a omis să-l amintească pe regretatul mons. Ignacy Jeż, întors la Casa Tatălui cu puţin înainte de numirea la demnitatea de cardinal. În continuare, Benedict al XVI-lea a amintit că duminică 25 noiembrie, în solemnitatea Domnului nostru Isus Cristos, Regele Universului, tot în bazilica vaticană, la ora 10.3va celebra Sfânta Liturghie împreună cu noii cardinali, cărora le va consemna inelul, însemnul strânsei legături şi colaborări cu succesorul lui Petru. „O ocazie câte se poate de potrivită - a fost urarea Papei - pentru a reafirma unitatea noastră în Cristos şi pentru a reînnoi voinţa comună de a sluji Domnului cu toată generozitatea”.

Aici serviciul audio: