"Spe Salvi - salvaţi în speranţă": este titlul celei de-a doua enciclice a lui Benedict al XVI-lea care va fi publicată vineri 30 noiembrie

(RV - 23 noiembrie 2007) Vineri 30 noiembrie va fi publicată a doua Enciclică a lui Benedict al XVI-lea intitulată „Spe salvi”, adică salvaţi în speranţă. Documentul pontifical va fi prezentat în Sala vaticană de presă la 11.30, ora Romei, de cardinalul Georges Cottier, pro-teolog emerit al Casei Pontificale şi de cardinalul iezuit Albert Vanhoye, profesor emerit de Exegeză a Noului Testament la Institutul Biblic Pontifical din Roma. Textul Enciclicei va fi publicat la început în opt limbi: latină, italiană, franceză, engleză, germană, spaniolă, portugheză şi polonă.

La aproape doi ani de la Enciclica asupra Dragostei, „Deus caritas est”, acum Benedict al XVI-lea ne oferă Encilica asupra speranţei. „Cristos este speranţa lumii - a subliniat Papa - deoarece a înviat, şi a înviat pentru că este Dumnezeu". „Întăriţi de această speranţă”, potrivit Pontifului, nu trebuie să ne fie frică de încercările care „oricât de dureroase şi grele niciodată nu vor putea să ştirbească bucuria profundă care provine din faptul de a fi iubiţi de Dumnezeu”.
Desigur, există marele mister al răului, al morţii: în lume există injustiţia, violenţele, durerea. Dumnezeu însuşi nu a explicat acest mister decât prin moartea sa pe cruce şi prin învierea sa:
• „Prin rănile lui Cristos înviat putem vedea aceste rele care chinuiesc umanitatea cu ochi de speranţă. Înviind din morţi, de fapt, Domnul nu a înlăturat suferinţa şi răul din lume, dar le-a învins la rădăcina lor prin prisosinţa harului său. Prepotenţei răului i-a opus atotputernicia Iubirii sale. Ne-a lăsat drept cale spre pace şi bucurie Iubirea care nu se teme de moarte” (Mesajul pascal din 8 aprilie 2007).
Noi creştinii suntem chemaţi să purtăm în lume speranţa, dar - afirmă Papa - trebuie ca „credinţa să devină viaţă în fiecare dintre noi”:
• „Există deci un efort vast şi capilar de depus pentru ca fiecare creştin să se transforme în ‚martor’ capabil şi gata să-şi asume angajamentul de a da răspuns tuturor şi întotdeauna celor care îi cer cont de speranţa care îl însufleţeşte (cfr 1Pt 3,15). De aceea este nevoie de a vesti din nou cu vigoare şi bucurie evenimentul morţii şi învierii lui Cristos, inima Creştinismului, centrul şi temelia credinţei noastre, pârghie puternică a certitudinilor noastre, vânt impetuos ce spulberă orice teamă şi nehotărâre, orice îndoială şi calcul omenesc. Numai de la Dumnezeu poate veni schimbarea decisivă a lumii (Omilia ţinută pe stadionul municipal din Verona la 19 octombrie 2006).

Aici serviciul audio: