Mănăstirea ca "oază spirituală" de rugăciune pentru o lume agitată şi suferindă: sora Lauretana de la mănăstirea "Maica Unităţii" din Viişoara, Piatra Neamţ

(RV - 20 noiembrie 2007) Duminica trecută la rugăciunea Îngerul Domnului Benedict al XVI-lea s-a referit la „persoanele consacrate, care şi-au pus fără rezerve viaţa în serviciul Împărăţiei lui Dumnezeu” spunând că ele ţin vie perspectiva” sensului vieţii. Dintre acestea Papa a menţionat în mod deosebit persoanele „chemate la contemplaţie în mănăstirile de clauzură, adică de viaţă claustrală” cărora Biserica le dedică o Zi specială în comemorarea prezentării la Templu a Fericitei Fecioare Maria celebrată anual pe 21 noiembrie. Benedict al XVI-lea a spus că „datorăm foarte mult acestor persoane care trăiesc din ceea ce Providenţa le procură prin generozitatea credincioşilor”. Mănăstirea, ca oază spirituală, - a spus Papa - indică lumii de azi…
• „lucrul cel mai important, ba mai mult, în cele din urmă, singurul lucru decisiv: există o ultimă raţiune pentru care face să trăieşti, adică Dumnezeu şi iubirea sa de nepătruns”.

Între congregaţiile călugăreşti stabilite în România în ultimii ani, se află şi câteva de viaţă contemplativă: călugăriţe clarise, benedictine şi carmelite. Cu ocazia sărbătorii surorilor de viaţă claustrală, am contactat telefonic mănăstirea benedictină "Maica Unităţii" din localitatea Viişoara, lângă Piatra Neamţ situată într-o zonă împădurită de la streaşina munţilor ce împrejmuiesc municipiul de pe râul Bistriţa.
• Amănunte despre viaţa acestei mănăstiri dar mai ales despre sensul vieţii claustrale sau de clauzură aflăm de la sora Lauretana:

 
Aici serviciul complet audio: