Întăriţi de mărturia papei Ioan Paul al II-lea, să apărăm întotdeauna viaţa mai ales a celor în vârstă şi a bolnavilor: Benedict al XVI-lea către participanţii la Conferinţa internaţională pe tema pastoralei în îngrijirea vârstnicilor bolnavi

(RV - 17 noiembrie 2007) Apăraţi cu curaj primatul vieţii şi demnitatea persoanei umane, mai ales când este vorba de bolnavi şi vârstnici. Este apelul lansat de Benedict al XVI-lea primind sâmbătă dimineaţă în Sala Clementină din Palatul Apostolic participanţii la cea de-a XXII-a Conferinţă internaţională a Consiliului Pontifical pentru Operatorii Sanitari pe tema „Pastorala în îngrijirea bolnavilor în vârstă”. Papa a amintit şi exemplul iubitului său predecesor Ioan Paul al II-lea, care în anii bolii sale a îndemnat mereu medicii să nu cedeze niciodată tentaţiei eutanasiei. Cuvântul de omagiu a fost adresat Papei la începutul audienţei de către cardinalul Javier Lozano Barragàn, preşedintele departamentului vatican pentru pastorala sănătăţii.

Un discurs pasionat în apărarea vieţii, mai ales când înaintarea în vârstă şi bolile o fac mai fragilă: Benedict al XVI-lea a îndemnat oamenii de ştiinţă şi medicii precum şi politicienii să nu uite că „tentaţia eutanasiei apare ca unul dintre simptoamele cele mai alarmante ale culturii morţii, ce se răspândeşte mai ales în societatea bunăstării”. Sfântul Părinte a folosit cuvintele din enciclica Evangelium vitae a lui Ioan Paul al II-lea şi, tocmai exemplului oferit de Papa polonez în faţa suferinţei, a dedicat un pasaj pregnant al intervenţiei sale:

• „În mai multe ocazii, veneratul meu predecesor Ioan Paul al II-lea, care în special în timpul maladiei a dat o mărturie exemplară de credinţă şi de curaj, a îndemnat oamenii de ştiinţă şi medicii să se angajeze în cercetarea pentru a preveni şi trata bolile legate de îmbătrânire, fără a ceda niciodată ispitei de a recurge la practici de scurtare a vieţi vârstnice şi bolnave, practici care s-ar dovedi a fi forme de eutanasie”.

Asemenea îndatorire, a adăugat, „priveşte şi operatorii sanitari” care trebuie să se facă „miniştri ai vieţii în toate fazele ei” mai ales în cele marcate de infirmitate. „E nevoie de o angajare generală - a fost îndemnul său - pentru ca viaţa umană să fie respectată nu numai în spitalele catolice, dar în orice loc de tratament”. Papa s-a oprit apoi asupra îngrijirii bolnavilor în vârstă. Bătrâneţea, a observat, are faze distincte cu lumini şi umbre care suscită unele interogative. Se întreabă, a spus, „dacă are încă sens existenţa unei fiinţe umane care se află în condiţii foarte precare, întrucât în vârstă şi bolnavă. Şi mai departe, a continuat, se întreabă „dacă, atunci când sfidarea bolii devine dramatică”, nu ar fi cazul să se accepte „eutanasia ca o eliberare”, mai degrabă decât „să se continue a apăra viaţa”. Interogative de la care creştinul nu se poate sustrage:

• „Cu aceste întrebări trebuie să se confrunte cine este chemat să însoţească bătrânii bolnavi, în special când par să nu mai aibă posibilităţi de vindecare. Mentalitatea actuală bazată pe randament tinde adesea să marginalizeze aceşti fraţi şi surori în suferinţă, ca şi cum ar fi doar o ‚povară’ şi ‚o problemă’ pentru societate. Cine are simţul demnităţii umane ştie că ei trebuie să fie respectaţi şi susţinuţi în timp ce înfruntă dificultăţi serioase legate de starea lor”.

Este just, a spus Benedict al XVI-lea „să se recurgă, dacă e necesar, la folosirea de îngrijiri paliative, care, chiar dacă nu pot vindeca, sunt totuşi în măsură să aline chinurile ce derivă din boală”. Cu toate acestea, a fost avertismentul Papei, „alături de îngrijirile clinice indispensabile, trebuie dovedită o capacitate concretă de a iubi, deoarece bolnavii au nevoie de înţelegere, de mângâiere şi de încurajare şi însoţire constantă”.
• „Ce în vârstă, în chip deosebit, trebuie ajutaţi să parcurgă în mod conştient şi uman ultima porţiune a existenţei pământeşti, pentru a se pregăti cu seninătate la moarte, care - noi creştinii o ştim - este trecere spre îmbrăţişarea Tatălui ceresc, plin de bunătate şi de îndurare”.

Sfântul Părinte nu a omisă să pună accentul pe rolul familiei în îngrijirea celor bătrânilor. Este important, a afirmat, ca „vârstnicii bolnavi să petreacă ultima perioadă a vieţii în casa lor şi să se pregătească la moarte într-un climat de căldură familială”. Pe de altă parte, a adăugat, chiar când ar deveni necesară internarea în structuri sanitare, nu trebuie niciodată să slăbească „legătura pacientului cu cei dragi ai săi”. În momentele cele mai dificile, a subliniat apoi Papa. bolnavul să fie „încurajat să găsească forţa pentru a înfrunta încercarea sa grea în rugăciune şi în mângâierea Sacramentelor”. Bolnavul să fie înconjurat de fraţi, a fost invitaţia Sfântului Părinte, şi acesta „este, într-adevăr, adevăratul obiectiv al îngrijirii pastorale a persoanelor în vârstă”. Prin urmare, a reamintit Papa, pentru creştini credinţa în Cristos este aceea care luminează maladia ca şi ori care alt eveniment al existenţei. Murind pe cruce, a spus Benedict al XVI-lea, Isus „a dat suferinţei umane o valoare şi o semnificaţie transcendente”.

• „În faţa suferinţei şi a bolii credincioşii sunt invitaţi să nu piardă seninătatea, deoarece nimic, nici chiar moartea, nu poate să ne separeu de iubirea lui Cristos. În El şi cu El este posibil a înfrunta şi depăşi orice încercare fizică şi spirituală şi, tocmai în momentul de mai mare slăbiciune, a experimenta roadele Răscumpărării”.

Este Domnul, a încheiat papa Benedict, acela care „transformă existenţa dându-i sens mântuitor chiar bolii şi morţii”. De aici, îndemnul către operatorii sanitari şi toţi credincioşii de a se angaja mereu „ la răspândirea Evangheliei vieţii”.

Aici serviciul audio: