Noi creştinii trebuie să arătăm că religia creştină este o resursă vie şi actuală pentru Europa celui de-al treilea mileniu: patriarhul de Veneţia, card. Angelo Scola

(RV – 14 noiembrie 2007) “Biserica catolică în Europa celui de-al treilea mileniu” este titlul dezbaterii ce a avut loc recent la Roma, în prezenţa cardinalului Angelo Scola.
Ce rol ar putea avea recunoaşterea rădăcinilor creştine în procesul instituţional european? Iată una din temele discutate în cadrul acestui seminar promovat de fundaţia italiană „Ducci” şi desfăşurat la Muzeele Capitoline. Dezbaterea a urmărit definirea raporturilor dintre Biserica Catolică şi Uniunea Europeană în următorii ani, afirmându-se necesitatea unei confruntări constructive asupra valorilor pe care vechiul continent, în continuă evoluţie, trebuie să le aşeze la temelia sa.

Dar pe ce bază ar trebui să se desfăşoare, aşadar, raportul dintre Biserica Catolică şi Europa? Aflăm de la cardinalul Angelo Scola, intervievat de redacţia noastră centrală:
INS – „Cred că acţiunea pe care Biserica a desfăşurat-o mereu în favoarea Europei se poate intensifica în măsura în care se priveşte cu atenţie atât la Magisteriului lui Benedict al XVI-lea cât şi la schimbările care au loc în diferite Biserici din Europa. Acestea şi-au însuşit un stil comun de lucru şi consider că această mărturie este capabilă să ofere elemente decisive pentru configurarea noului cetăţean european”.

S-a renunţat definitiv la chestiunea recunoaşterii rădăcinilor iudeo-creştine ale Europei?
INS – „Nu cred şi sper ca toţi să dea dovadă de simţ de responsabilitate în vederea recunoaşterii a ceea ce este o stare de fapt. Noi, creştinii, trebuie însă să demonstrăm că religia creştină este o resursă vie şi actuală de care are nevoie viitorul Europei”.

La simpozionul “Biserica catolică în Europa celui de-al treilea mileniu” s-au evidenţiat îndatoririle pe care le are o Europă care doreşte să joace un rol principal în stabilirea echilibrelor mondiale. Printre aceste obligaţii se numără apărarea vieţii umane, de la concepere şi până la moartea naturală, dar şi datoria stabilirii unui dialog cu realitatea islamică, din ce în ce mai prezentă în continentul european. Despre posibilele coordonate ale acestui dialog aflăm de la Mario Scialoja, din cadrul Ligii Musulmane Mondiale:
INS – „Acest dialog s-ar putea baza pe puncte comune, cum sunt cele din domeniul bioeticii – de exemplu. La acest simpozion s-a discutat şi despre noile tendinţe tehnologice care nu pot fi acceptate de Biserica Catolică şi nici de lumea musulmană, pentru că nu respectă sacralitatea vieţii. Aşadar, între islam şi creştinism există vederi comune în domeniul bioeticii, al respectării ambientului, a societăţii şi familiei, aspecte ce constituie un teren rodnic pentru un dialog constructiv”.

Aici, serviciul audio: