Proiectul unei cruci enorme la Nazaret în scopuri comerciale: dezaprobat total de Biserică

(RV - 12 noiembrie 2007) Este o iniţiativă care nu intră în ideea de pelerinaj tradiţional creştin catolic. Astfel episcopul auxiliar de Nazaret, mons. Giacinto-Boulos Marcuzzo a comentat proiectul „celei mai mari cruci din lume”, înaltă de 60 m şi cu o suprafaţă de 400 m² . În intersecţia celor două braţe, la 44 m înălţime, structura ar trebui să găzduiască o biserică panoramică şi un centru educativ şi recreativ pentru vizitatori. Este vorba de o operă prevăzută în centrul Nazaretului, care ar cere finanţări enorme.

Dar cine sunt promotorii şi care sunt finalităţile acestui proiect. Răspunde din Nazaret mons. Marcuzzo:
• „Este un grup de laici din Galileea, creştini dar care s-au reunit cu alţi musulmani şi evrei; au înfiinţat un fel de fundaţie recunoscută oficial de autoritatea publică, pentru a promova acest proiect. Dar se vorbeşte şi de multe asociaţii din Statele Unite, probabil evanghelici americani, alte asociaţii pe care nu le cunoaştem. Promotorii proiectului spun clar: ‚vrem să facem bani’. Biserica nu este absolut implicată în acest proiect”.
Ca Biserici ale Ţării Sfinte, mai ales în Galileea, am distribuit un document în care am evidenţiat câteva puncte: spune episcopul auxiliar de Nazaret. Adresându-ne credincioşilor le spunem că Biserica nu aprobă acest proiect. Este un lucru paradoxal deoarece, în sine, a vorbi despre ‚cruce’, a vorbi despre un proiect care ar putea ajuta Locurile Sfinte, ar trebui să fie ceva care să-l entuziasmeze pe un episcop; în schimb noi, când am înţeles bine ce vor să realizeze, nu numai că am avut perplexităţi, ci mai mult, ne-am declarat contrari.

Care sunt motivele pentru care Biserica este contrară acestui proiect?
• „Este vorba de un proiect comercial care vrea să exploateze Locurile Sfinte şi religia, în acest caz şi crucea, unul dintre simbolurile cele mai sacre pentru noi toţi, în scopul de a face bani. Apoi, se îndepărtează pelerinii de la Nazaretul tradiţional, de la bazilica Bunei Vestiri; pelerinajului i se conferă un aspect similar unei călătorii religioase, evident, cu ceva religie, dar nu este un adevărat pelerinaj pentru redescoperirea surselor, a izvoarelor credinţei noastre creştine”.

Deci, cum se poate evita riscul ca credincioşii să fie văzuţi în realitate ca posibili clienţi?
• „După părerea mea este mai bine a nu realiza proiectul decât a-l realiza; sau trebuie schimbat, dându-i orientare complet nouă care să corespundă mai bine cu adevărat pelerinajului, locurilor sfinte; un proiect care să fie mai puţin o exploatare a religiei în scopuri economice”.
 
Aici serviciul audio: