Zefirin Namuncurà a fost proclamat Fericit de cardinalul Tarcisio Bertone duminică în Argentina: este un Dominic Savio din "pampa" argentiniană. Interviu cu postulatorul Cauzei sale de beatificare pr. Enrico Dal Covolo

(RV - 11 noiembrie 2007) Duminică la Chimpay, în dieceza de Viedma, de lânga capitala istorică a Patagoniei, pe o mare câmpie în aer liber, a fost proclamat Fericit Zeferin Namuncurà, tânăr laic elev al Societăţii Saleziene a Sfântului Ioan Bosco, care a trăit între secolele XIX - XX. A prezidat ritul în numele Papei cardinalul secretar de Stat Tarcisio Bertone. Un exemplu de sfinţenie pentru tinerii de azi, al acelei sfinţenii despre care papa Benedict spunea la începutul lunii în solemnitatea Tututor Sfinţilor că „nu este un privilegiu excepţional, rezervat pentru puţine persoane; sfinţenia este în schimb obiectivul fiecărui botezat, ţinta vieţii creştine normale. Dar să aflăm mai multe amănunte despre acest tânăr care îşi alesese ca model de viaţă pe Sfântul Dominic Savio.

Postulatorul acestei cauze de beatificare, părintele Enrico Dal Covolo, ne prezintă un medalion spiritual al noului Fericit:
INS – „Ceferino s-a născut la Chimpay, în Patagonia, în 1886, iar familia sa guverna marele trib al indienilor mapuche, a căror existenţă – plină de nelinişti dar şi de aspiraţii şi nu de puţine ori dramatică – i-a marcat existenţa. Descoperă Evanghelia şi îşi deschide inima spre darul credinţei când era un copilandru de 11 ani, graţie misionarilor salezieni. Urmează studiile în Argentina, la Buenos Aires, în colegiul salezian Pius al IX-lea, cerând să fie trimis ca misionar în mijlocul populaţiei indios mapuche, din care făcea parte, căci marele său ideal era de a fi util poporului său. Dorea să devină preot pentru a le arăta fraţilor mapuche „calea cerului”. Însă, din motive de sănătate, nu poate da curs imediat dorinţei sale, de aceea este trimis în Italia, pentru a-şi continua studiile ecleziastice, perioadă în care are ocazia de a-l întâlni pe papa Pius al X-lea. Starea sănătăţii sale nu se îmbunătăţeşte însă, din contra… . Ceferino moare la Roma, la doar 18 ani. Era în dimineaţa zilei de 11 mai 1905”.

Care este secretul sfinţeniei lui Ceferino?
INS – „Ceferino l-a ales ca model de viaţă pe Dominic Savio, elevul la care ţinea foarte mult Don Bosco, şi care a fost proclamat sfânt de Pius al XII-lea, în 1954.
Ceferino reprezintă un exemplu al sfinţeniei celor mai tineri, prin trăirea zilnică a unei reţete de viaţă cât se poate de simple: fiind mereu vesel, împlinindu-şi cât mai bine îndatoririle legate de studiu, dedicând timp rugăciunii şi ajutându-şi colegii de şcoală. Un eroism legat de întâmplările obişnuite, de fiecare zi”.

Care este mesajul transmis de Ceferino tinerilor?
INS – „Tinerilor de azi, Ceferino le recomandă mai ales coerenţa, fidelitatea şi fermitatea în ceea ce priveşte îndatoririle de cetăţeni oneşti şi de buni creştini. Aspiraţia fundamentală a lui Ceferino „de a fi util poporului său” este de fapt năzuinţa oricărui tânăr de bunăvoinţă. Adeziunea la Cristos face ca acest ţel să fie iluminat şi consolidat, iar idealurile umanitare ale lui Ceferino – ca şi a multor tineri de azi – sunt asumate, confirmate şi întărite graţie credinţei în Cristos, a sacramentelor şi a rugăciunii”.
 
Aici serviciul audio: