La Roma, în bazilica Sfântul Bartolomeu, unii alături de alţii, cu sentimente de emoţie, italieni şi români, la rugăciunea de pomenire a Giovannei Reggiani

(RV - 9 noiembrie 2007) Unii alături de alţii. Rugându-se împreună, având-o în inimă şi în gând pe Giovanna. Toate băncile erau pline şi foarte multă lume în picioare. Aproape 800 de persoane s-au întâlnit joi seară, 8 noiembrie, în bazilica Sfântul Bartolomeu de pe Insula Tiberina, din Roma, la „Rugăciunea de pomenire a Giovannei Reggiani”, organizată de Comunitatea Sfântul Egidiu şi condusă de mons. Marco Gnavi din partea Comunităţii, de mitropolitul ortodox român de Paris şi Franţa, Europa Occidentală şi Meridională şi de pastorul valdez Antonio Adamo. Din partea comunităţii române catolice de rit latin s-au aflat părintele Isidor Iacovici, responsabilul Misiunii împreună cu vice-capelanul, părintele Iulian Faraoanu. Comunitatea română greco-catolică a fost reprezentată de părintele Mihai Frăţilă, rectorul Colegiului "Pio Romeno" din Roma, episcop auxiliar numit pentru Arhiepiarhia de Alba Iulia şi Făgăraş, care era însoţi de un grup de studenţi.
Între cei prezenţi - printe care şi prefectul Romei, Carlo Mosca şi subsecretarul de la Interne, Marcella Lucidi - foarte mulţi români, ortodocşi şi catolici şi un grup de romi, mulţi italieni dar şi imigraţi de alte naţionalităţi. Toţi s-au reunit în bazilica Sfântul Bartolomeu pentru „un moment de solidaritate şi un exemplu de convieţuire paşnică între persoane de naţionalităţi, religii şi culturi diferite”, cum l-a definit Gabriel Rusu, reprezentat al „Mişcării pentru neamuri de pace” promovată de Comunitatea Sfântul Egidiu. „Aici, dincolo de vacarmul cuvintelor urlate şi de sentimentul de nesiguranţă care agită lumea în aceste zile - a spus mons. Gnavi - am venit împreună pentru a găsi cuvântul senin, echilibrat şi puternic al Evangheliei, atât de luminos în stare să dezvăluie profilul chipurilor fiecăruia, împrăştiind întunericul care ne-a deformat trăsăturile şi ne-a făcut pe toţi duşmani”. Violenţă a fost, şi chiar una dintre cele mai brutale, inexplicabilă: totuşi „nu trebuie să se reacţioneaze cu o altă violenţă”, a subliniat mitropolitul român ortodox. Şi dacă violenţa devine „o ispită pentru toţi” aceasta „nu este de neînvins” şi „suntem chemaţi la un efort spiritual continuu pentru a stăpâni această ispită”.
Din contra, „noi creştinii putem să ne asumăm povara violenţei altuia şi cu darul Duhului Sfânt putem domina violenţa din noi”. În fond, trebuie „doar” să alegem între viaţă şi moarte, deoarece - a mai spus mons. Gnavi - „dacă vrem, focul violenţei care face viaţa un infern se aprinde într-o succesiune ascendentă de la deranj la prejudecată şi frică până la distanţa dintre mine şi altul atât de adâncă încât se construieşte un teren prielnic pentru germenul de moarte”. Este tocmai ceea ce nu dorim.
 
Aici serviciul audio: