Pasiunea pentru unitatea Bisericii, apărarea celor săraci şi alinarea celor bolnavi - trăsăturile Sf. Ioan Gură de Aur evidenţiate de papa Benedict în Scrisoarea prilejuită de împlinirea a 1600 de ani de la moartea sfântului episcop al Bisericii

RV 08 nov 2007. Papa Benedict al XVI-lea, la împlinirea a 1600 de ani de la moartea Sfântului Ioan Gură de Aur, a trimis joi o Scrisoare participanţilor la reuniunea de studiu organizată la Roma între 8-10 noiembrie. Scrisoarea papei, semnată la 10 august şi dată publicităţii la 8 noiembrie, afirmă pasiunea Sf. Ioan Crisostomul pentru unitatea Bisericii răspândită în lume. El a denunţat contrastul dintre "risipa extravagantă a celor bogaţi şi nevoile celor săraci" şi s-a adoperat pentru a uşura suferinţa bolnavilor. Reuniunea de studiu este o ocazie, afirmă Benedict al XVI-lea, de a-l cunoaşte mai bine pe acest mare păstor şi teolog, de a-i recupera învăţătura şi a-i difuza devoţiunea.
Despre el, veacurile ne-au transmis puterea elocventă a predicilor şi eficacitatea cuvintelor, lăsându-ne să ne gândim la tonul convingător şi la expresiile cuvântării sale care i-au meritat titlul de "Gură de Aur", în greacă "Hrisostomos". Lui, scrie Papa în Scrisoarea sa, i se datorează promovarea "acelei rodnice întâlniri dintre mesajul creştin şi cultura elenistă". El s-a dăruit fără măsură în a face învăţătura Bisericii accesibilă persoanelor simple, precum şi celor în dezacord, preferând să aibă faţă de ei răbdare în loc de agresivitate, fiind convins – evidenţiază Pontiful – că pentru a învinge o eroare teologică 'nimic nu este mai folositor decât moderaţia şi politeţea'. Neobosit predicator al bisericii din Antiohia, Ioan Crisostomul obişnuia deseori să spună credincioşilor săi că angajarea civică a creştinilor trebuie să se deosebească în particular prin respingerea mijloacelor violente în promovarea schimbărilor politice şi sociale.
Episcop de Constantinopol în 398, începe o reformă a clerului şi îndeamnă prezbiterii să "trăiască în conformitate cu Evanghelia". Îndepărtează orice ostentaţie a luxului şi adoptă un stil de viaţă modest, împarte pomană săracilor şi sugerează celor bogaţi să primească în casele lor pe cei fără acoperiş. În Scrisoarea sa, Benedict al XVI-lea descrie apoi că sfântul episcop de Constantinopol a fost atât de persistent în apărarea săracilor şi în reproşul faţă de cei prea bogaţi, încât a suscitat dezaprobarea şi chiar ostilitatea din partea celor câţiva bogaţi şi a celor care deţineau puterea politică. Împăratul l-a condamnat de două ori la exil, dar nu a reuşit să înăbuşe mărturia sa curajoasă în apărarea credinţei bisericii şi devotamentul pentru slujirea pastorală.
În amintirea solicitudinii sale pentru Sacra Liturgie, a observat Benedict al XVI-lea, una din cele mai bogate expresii ale Liturgiei orientale poartă astăzi numele lui. Ioan Cristostomul a înţeles că "Divina Liturgie pune spiritual pe cel care crede între viaţa pământească şi realităţile cereşti, făgăduite de Domnul. Îi îndemna deseori pe credincioşi să se apropie cu demnitate de altarul Domnului nu cu uşurătate, nu din obişnuinţă şi formalism, dar cu sinceritate şi curăţia spiritului. El afirma că "pregătirea la Sfânta Împărtăşanie trebuie să includă căinţa de păcate şi gratitudinea pentru jertfa săvârşită de Cristos pentru mântuirea noastră". Din contemplaţia tainelor, Crisostomul nu uita niciodată să tragă consecinţele morale, şi explica celor care îl ascultau că împărtăşirea cu Trupul şi Sângele lui Cristos, obligă la acordarea asistenţei materiale celor săraci şi flămânzi".
Sf. Ioan Gură de Aur nu a uitat nici de cei bolnavi, şi pentru ei a construit spitale. El era convins că "asistenţa materială a Bisericii trebuie să se extindă la orice nevoiaş, fără a ţine cont de crezul lui religios"; "nevoiaşul aparţine lui Dumnezeu, indiferent că e păgân sau evreu; chiar dacă nu crede, este vrednic de ajutor".
Benedict al XVI-lea a definit apoi "extraordinar" efortul depus de Sf. Ioan Crisostomul în promovarea reconcilierii şi a deplinei comuniuni între creştinii din Orient şi cei din Occident. Sfântul episcop al Constinopolului, considerat ca unul din cei mai mari Părinţi ai Orientului, a vorbit "pasionat despre unitatea Bisericii răspândită în lume". Pentru el "când o parte a Bisericii suferă din cauza unei răni, întreaga Biserică suferă din cauza acelei răni". "În Biserică nu este spaţiu pentru dezbinări"; ea există "nu pentru ca cei care s-au reunit să se divizeze, dar pentru ca cei dezbinaţi să se poată uni".
"Pentru câtă vreme vom fi prinşi în cuie de realitatea prezentului? Cât va mai fi nevoie înainte de a ne trezi? Pentru câtă vreme vom nesocoti mântuirea noastră?" – episcopul Romei încheie Scrisoarea cu aceste interogative ale fostului episcop de Constantinopol, amintind că "Cristos trebuie să fie preamărit nu numai prin credinţă dar şi prin fapte, pentru că numai această îngemănare, prin harul şi iubirea Domnului Nostru Isus Cristos, ne va conduce la viaţa veşnică".

Aici, serviciul audio: