Ştiinţa să fie întodeauna în serviciul demnităţii omului: pentru luna noiembrie, Papa cere credincioşilor să se roage pentru cei care se dedică cercetării medicale

(RV - 6 noiembrie 2007) A se ruga pentru „cei care se dedică cercetării medicale şi pentru toţi cei angajaţi în activitatea legislativă”, pentru ca „să nutrească întotdeauna un profund respect pentru viaţa umană, de la începutul până la sfârşitul ei natural”. Este ceea ce cere Benedict al XVI-lea în intenţia generală de rugăciune pentru luna noiembrie. Tocmai apărării omului şi demnităţii sale, Papa a dedicat numeroase intervenţii cu diferite ocazii. Reparcurgem câteva din aceste momente.

Ştiinţa „să nu fie niciodată folosită împotriva vieţii umane şi a demnităţii sale” dar mereu în serviciul ei. Încă de la începutul Pontificatului, Benedict al XVI-lea a rechemat atenţia asupra caracterului intangibil al acestui principiu. Apărarea vieţii nu este un „interes catolic”, dar un serviciu pentru om. Papa a subliniat aceasta cu tărie vorbind Conferinţei episcopale italiene la 30 mai 2005, în timp ce în Italia era în curs dezbaterea privind Legea 40 asupra procreaţiei asistate medical:
Ins - „Aici nu lucrăm pentru interese catolice, ci întotdeauna pentru omul, Creatura lui Dumnezeu”.

Biserica nu este împotriva ştiinţei, a reafirmat Papa vorbind ambasadorului britanic, la 23 decembrie 2005, în timp ce pune în gardă „împotriva implicaţiilor etice prezente în procesul ştiinţific şi tehnologic, mai ales în domeniul cercetării medicale”. Apoi la 27 februarie 2006, primind în audienţă membrii Academiei Pontificale pentru Viaţă, papa Benedict a amintit că Dumnezeu nu face deosebire între „neo-conceputul în sânul mamei” şi copilul sau omul în vârstă, deoarece „în fiecare din ei vede amprenta chipului şi asemănării sale”.

Cercetarea medicală nu poate deci să procedeze fără limite:
Ins - „Magisteriul Bisericii a proclamat constant caracterul sacru şi inviolabil al fiecărei vieţi umane, de la concepere până la sfârşitul său natural. Această judecată morală valorează deja de la începuturile vieţii unui embrion, înainte încă de a fi implantat în sânul matern, care îl va păzi şi nutri timp de nouă luni până în momentul naşterii”.
Fiinţa umană, proiect al lui Dumnezeu, „nu poate niciodată să fie redusă la un instrument”.

Pontiful a înfruntat chestiunea antropologică într-un discurs către Congregaţia pentru Educaţia Catolică, la 1 aprilie 2006:
Ins - „Trebuie spus că tărie că fiinţa umană nu poate şi nu trebuie să fie niciodată sacrificată succeselor ştiinţei şi tehnicii: iată de ce apare în toată importanţa sa aşa-zisa chestiune antropologică, care pentru noi, urmaşi ai tradiţiei umaniste întemeiate pe valori creştine, trebuie înfruntată în lumina principiilor inspiratoare ale civilizaţiei noastre”.

Benedict al XVI-lea s-a oprit din nou asupra valorii autentice a progresului ştiinţific, în audienţa acordată Academiei Pontificale de Ştiinţe Sociale la 6 noiembrie anul trecut:
Ins - „Omul - avertiza Papa - nu poate pune în ştiinţă şi în tehnologie o încredere atât de radicală şi necondiţionată încât să creadă că progresul ştiinţific şi tehnologic poate explica orice lucru şi răspunde pe deplin la toate necesităţile sale existenţiale şi spirituale”. Ştiinţa - atenţionează Pontiful - „nu poate înlocui filozofia şi revelaţia răspunzând în mod exhaustiv la întrebările cele mai radicale ale omului: întrebări asupra semnificaţiei vieţii şi morţii, asupra valorilor ultime şi chiar asupra naturii progresului”.

La tema cercetării ştiinţifice Papa a revenit şi în discursul ţinut Corpului diplomatic acreditat pe lângă Sfântul Scaun, la 8 ianuarie anul acesta, subliniind riscurile pe care le comportă o ştiinţă fără reguli:
Ins - „Forme de agresiune împotriva viţeii - afirma Pontiful - sunt uneori comise sub aparenţa cercetării ştiinţifice”. Se răspândeşte - a continuat - „convingerea că cercetarea nu are alte legi în afara celor pe care vrea să şi le dea şi că nu are nici o limită în propriile posibilităţi”.

În fine, vorbind farmaciştilor catolici, luni 29 octombrie, anul acesta, Benedict al XVI-lea şi-a ridicat din nou glasul în apărarea demnităţii omului, mai ales dacă e bolnav:
Ins - „Nici o persoană - afirma Papa - nu poate fi folosită, în mod nechibzuit, abuziv, ca un obiect pentru realizarea unor experimente terapeutice”. Cercetarea unui bine pentru umanitate, a repetat, „nu poate fi realizată în dauna binelui persoanelor îngrijite”.
 
Aici serviciul audio: