La Rimini, în Palatul Congreselor, mare mulţime de lume la funeraliile preotului Oreste Benzi: apostol al carităţii, profet şi mesager al iubirii lui Dumnezeu

(RV - 5 noiembrie 2007) Trei sute de preoţi şi mii de credincioşi: aceasta era înfăţişarea la o primă privire în marele pavilion „Palacongressi” din oraşul Rimini, când, spre ora 9.30 a fost adus sicriul părintelui Oreste Benzi, preotul din regiunea italiană Romagna, întemeietor al asociaţiei „Papa Ioan al XXIII-lea”, decedat vinerea trecută, în urma unui infarct cardiac, la vârsta de 82 de ani. Foarte mulţi tinerii prezenţi la ritul funerar prezidat de episcopul de Rimini, mons. Francesco Lambiasi şi concelebrat cu vreo 12 cardinali şi episcopi, între care cardinalul arhiepiscop de Bologna, Carlo Caffara şi cardinalul emerit de Ravenna, Ersilio Tonini. Din Rimini, trimisul nostru Alessandro De Carolis transmite:
Ins - secvenţe muzicale din timpul slujbei.
Zâmbeşte, preotul „cu sutana roasă, uzată”. Zâmbeşte din fotografie, părintele Oreste şi priveşte la primele rânduri ale adunării din Sala Congreselor: zâmbeşte celor din urmă ai societăţii care pentru el erau primii, dizabilii care îl plâng, dar mai mult încă îi mulţumesc pentru că au descoperit sau regăsit, datorită lui, demnitate şi speranţă.
 
Ins - secvenţe muzicale corale.
Cântă tinerii - care îl iubeau deoarece el ştia să-i primească fără deosebire, fără să se uite la „marcă”, la eticheta de toxicoman pe care o purtau mulţi care băteau la uşile comunităţilor sale - şi cântă lumea sosită din multe părţi ale Italiei şi ale lumii pentru a-l saluta pentru ultima dată.
Primii între toţi, fiii spirituali ai părintelui Benzi, cei care de mult sau de puţin timp au împărtăşit cu el - prin Asociaţia „Papa Ioan al XXIII-lea” - ostenelile serviciului pe frontierele străzilor celor mai malfamate, între prostituate şi copii fără nimeni în viaţă sau niciodată născuţi; tinere mame fără să mai aibă familie şi familii capabile să fie taţi şi mame pentru prea mulţii orfani care astăzi populează oraşele, în nordul şi în sudul lumii.

Episcopului de Rimini, Francesco Lambiasi i-a revenit sarcina de a trasforma în rugăciune aminitirile şi gratitudinea celor prezenţi pentru acel „neoboosit apostol al carităţii” cum l-a numit Benedict al XVI-lea pe părintele Benzi în telegrama citită în timpul ceremoniei sacre.

Vorbind mai întâi în mod figurat copiilor şi apoi adulţilor, mons. Lambiasi a făcut să retrăiască sufletul părintelui Oreste, spiritualitatea sa genuină de tată şi de servitor al celor mici, citând de multe ori din scrierile sale. „Nu te lăsa mânjit de calculul cât ai putea câştiga sau pierde în faptele pe care le săvârşeşti”. „Întrebă-te doar cât de mult poţi iubi în mod gratuit. Cu cât primeşti mai puţin, cu atât este mai gratuit; cu atât mai mult eşti fiu al lui Dumnezeu care iubeşte gratuit. Dumnezeu când ne-a creat nu s-a gândit la cât ar fi câştigat creându-ne”.

Acesta era părintele Oreste, a accentuat episcopul Lambiasi:
Ins - „A crezut mereu că credinţa creştină nu este o serie de idei vagi şi complicate: este o persoană, Cristos; este istoria crucii şi a învierii (…). Întreaga sa operă extraordinară, neobosită în favoarea vieţii încă nenăscute, a umanităţii marginalizate, umilite şi călcate în picioare, în favoarea păcii şi respectului drepturilor omului, începând de la acea libertate religioasă - totul a avut ca unic scop, a face din Cristos inima lumii şi pentru aceasta a face din El centrul inimii noastre”.

Până aici serviciul nostru audio:

Părintele Oreste Benzi, a continuat mons Lambiasi, a fost coerent toată viaţa cu descoperirea făcută la începutul iubirii lui Dumnezeu. Şi era sincer consternat când constata superficialitatea acelor „funcţionari ai carităţii”, cum îi numea, care făceau bine fără să creadă în Binele din care izvorăşte orice formă de solidaritate: Isus.
Ins - „Asemenea lui Isus, părintele Oreste nu-şi aparţinea: cu cât mai mult se simţea că aparţine lui Dumnezeu, cu atât mai mult se simţea că aparţine săracilor. Era atât de mult aproape de toţi, cât de mult era detaşat de toţi. Şi era cu atât mai mult unit cu toţi, cu cât era mai unit cu Dumnezeu. Să ascultăm mai departe cuvintele sale: ‚Pentru a sta în picioare, trebuie să stai în genunchi, deoarece ştie să stea în întregime cu cei săraci cine ştie să stea total cu Domnul”.

In părintele Oreste, se citeşte în mesajul arhiepiscopului de Genova şi preşedinte al Conferinţei episcopale italiene, Angelo Bagnasco, „am putut vedea o minunată convergenţă de adeziune fără rezerve la Biserică şi la învăţătura ei şi la serviciul dezinteresat pentru persoana umană”.

Un serviciu înţeles, admirat şi „tradus” astfel, cu simplitate, de unul dintre atâţia tineri prezenţi la ceremonia funerară:
Ins - Mulţumesc, pentru că ai văzut mereu binele în toţi, acordându-ne încredere şi valoare, neoprindu-te niciodată la limitele noastre. Însoţeşte-ne acum ca să trăim cu totul libertatea, dreptatea, iubirea infinită pe care cu al tău ‚da’ spus vieţii, ni le-ai transmis mereu. Mulţumesc!”