2007-11-05 20:02:26

Consiliul Pontifical pentru migranţi invită la depăşirea neîncrederii faţă de ţigani: documentul final al primei întâlniri mondiale de preoţi, diaconi şi călugări ţigani


(RV - 5 noiembrie 2007) Consiliul Pontifical al Pastoralei pentru Migranţi şi Itineranţi a făcut cunoscut luni dimineaţă documentul final al primei întâlniri mondiale de preoţi, diaconi şi călugări ţigani care s-a desfăşurat la Roma de la 22 la 25 septembrie pe tema „Cu Cristos în serviciul Poporului ţigan”. A venit vremea - se citeşte în text - ca să se învingă imaginea care tinde să „desconsidere ţiganii doar ca săraci de ajutat”: trebuie depuse eforturi pentru ca să se accepte „bogăţiile umane şi spirituale de care ţiganii sunt purtători”.

În document se cere şi „a căuta modalităţi adecvate pentru a depăşi neîncrederea generală faţă de ţigani şi a solicita o deschidere în societate care să le ofere posibilitatea de a se încadra pe deplin”. Se formulează auspicii pentru a colaborare reciprocă a Bisericii cu comunităţile ţigăneşti şi pentru prezenţa, în fiecare ţară, a unor animatori pastorali: cultura ţigană, în faţă de mutaţie prin influenţa mijloacelor de informare în masă şi o mai mare alfabetizare, oferă noi posibilităţi pentru evanghelizare. Se recomandă, apoi, să ţină cont de viziunea şi de experienţa religioasă a acestor comunităţi acordând o atenţie deosebită femeii ţigane, întrucât „purtătoare de valori umane şi religioase în familie”. În document se subliniază că atât ţiganii cât şi gağé, adică cei care nu sunt ţigani, sunt implicaţi în acte de rasism. De aceea - se afirmă - “trebuie ca rasa să nu ne separe”, dar “să se caute de a favoriza unitatea în diversitate”.

Auspiciile sunt ca diaconi, preoţi şi călugări de origine ţigană să-şi asume rolul de „punte între comunitatea ţigană şi gağé”. Relaţia dintre cele două comunităţi este falsificată de o respingere ancestrală. “Ea - se citeşte în document - se deschide căutării adevărului care îi este propriu, pătrunsă de încrederea şi iubirea gratuită, fără vreo voinţă de dominare”. A sosit ceasul - se subliniază în text - de a da lumii „unicul semn indicat de Isus Cristos”, de a oferi acest semn de iubire fraternă „mai mult cu faptele decât prin cuvinte”, „mai mult în cotidianul vieţii bisericeşti decât în manifestări extraordinare”.

Ţiganilor consacraţi, definiţi „ambasadori ai lui Cristos” le este încredinţată deci sarcina de a încuraja, în interiorul societăţii şi al Bisericii, trecerea la reconcilierea şi comuniunea dintre ţigani şi gağé.

Se apreciază că în lume numărul ţiganilor ar fi de circa 36 de milioane, răspândiţi în Europa, în America şi în diferite ţări ale Asiei. Numărul ţiganilor consacraţi, (preoţi, diaconi, călugări) se ridică la aproximativ o sută de persoane: cel puţin 20 de preoţi provin din India, vreo zece din Ungaria. Franţa este, până în prezent, unica ţară în care directorul naţional al pastoralei pentru ţigani este un preot din rândul lor, ajutat de trei diaconi permanenţi, două călugăriţe şi o laică având consacrare, toţi ţigani.

Ins - secvenţe muzicale de la Liturghia în care ţiganul Cefferino Giménez Malla (Zeffirino Jiménez Malla), martir în timpul războiului civil din Spania, (primul ţigan beatificat în istoria Bisericii) a fost proclamat Fericit la 4 mai 1997; la Liturghia din faţa bazilicii San Pietro au participat şi ţigani din România; la aducerea darurilor doi ţigani spanioli s-au prezentat înaintea lui Ioan Paul al II-lea şi au adus în dar o sfâşietoare melodie ce poate fi ascultată în finalul serviciului.

 
Aici serviciul audio: RealAudioMP3








All the contents on this site are copyrighted ©.