Consiliul Pontifical pentru migranţi invită la depăşirea neîncrederii faţă de ţigani:
documentul final al primei întâlniri mondiale de preoţi, diaconi şi călugări ţigani
(RV - 5 noiembrie 2007) Consiliul Pontifical al Pastoralei pentru
Migranţi şi Itineranţi a făcut cunoscut luni dimineaţă documentul final al primei
întâlniri mondiale de preoţi, diaconi şi călugări ţigani care s-a desfăşurat la Roma
de la 22 la 25 septembrie pe tema „Cu Cristos în serviciul Poporului ţigan”.
A venit vremea - se citeşte în text - ca să se învingă imaginea care tinde să „desconsidere
ţiganii doar ca săraci de ajutat”: trebuie depuse eforturi pentru ca să se accepte
„bogăţiile umane şi spirituale de care ţiganii sunt purtători”.
În document
se cere şi „a căuta modalităţi adecvate pentru a depăşi neîncrederea generală faţă
de ţigani şi a solicita o deschidere în societate care să le ofere posibilitatea de
a se încadra pe deplin”. Se formulează auspicii pentru a colaborare reciprocă a Bisericii
cu comunităţile ţigăneşti şi pentru prezenţa, în fiecare ţară, a unor animatori pastorali:
cultura ţigană, în faţă de mutaţie prin influenţa mijloacelor de informare în masă
şi o mai mare alfabetizare, oferă noi posibilităţi pentru evanghelizare. Se recomandă,
apoi, să ţină cont de viziunea şi de experienţa religioasă a acestor comunităţi acordând
o atenţie deosebită femeii ţigane, întrucât „purtătoare de valori umane şi religioase
în familie”. În document se subliniază că atât ţiganii cât şi gağé, adică cei care
nu sunt ţigani, sunt implicaţi în acte de rasism. De aceea - se afirmă - “trebuie
ca rasa să nu ne separe”, dar “să se caute de a favoriza unitatea în diversitate”.
Auspiciile sunt ca diaconi, preoţi şi călugări de origine ţigană să-şi asume
rolul de „punte între comunitatea ţigană şi gağé”. Relaţia dintre cele
două comunităţi este falsificată de o respingere ancestrală. “Ea - se citeşte în document
- se deschide căutării adevărului care îi este propriu, pătrunsă de încrederea şi
iubirea gratuită, fără vreo voinţă de dominare”. A sosit ceasul - se subliniază în
text - de a da lumii „unicul semn indicat de Isus Cristos”, de a oferi acest semn
de iubire fraternă „mai mult cu faptele decât prin cuvinte”, „mai mult în cotidianul
vieţii bisericeşti decât în manifestări extraordinare”.
Ţiganilor consacraţi,
definiţi „ambasadori ai lui Cristos” le este încredinţată deci sarcina de a încuraja,
în interiorul societăţii şi al Bisericii, trecerea la reconcilierea şi comuniunea
dintre ţigani şi gağé.
Se apreciază că în lume numărul ţiganilor
ar fi de circa 36 de milioane, răspândiţi în Europa, în America şi în diferite ţări
ale Asiei. Numărul ţiganilor consacraţi, (preoţi, diaconi, călugări) se ridică la
aproximativ o sută de persoane: cel puţin 20 de preoţi provin din India, vreo zece
din Ungaria. Franţa este, până în prezent, unica ţară în care directorul naţional
al pastoralei pentru ţigani este un preot din rândul lor, ajutat de trei diaconi permanenţi,
două călugăriţe şi o laică având consacrare, toţi ţigani.
Ins - secvenţe
muzicale de la Liturghia în care ţiganul Cefferino Giménez Malla (Zeffirino Jiménez
Malla), martir în timpul războiului civil din Spania, (primul ţigan beatificat în
istoria Bisericii) a fost proclamat Fericit la 4 mai 1997; la Liturghia din faţa bazilicii
San Pietro au participat şi ţigani din România; la aducerea darurilor doi ţigani
spanioli s-au prezentat înaintea lui Ioan Paul al II-lea şi au adus în dar
o sfâşietoare melodie ce poate fi ascultată
în finalul serviciului.