A murit, la vârsta de 82 de ani, părintele Oreste Benzi. Mânhnirea Papei: "Un neobosit apostol al carităţii care şi-a consumat viaţa pentru cei mai din urmă şi lispiţi de apărare"

(RV - 4 noiembrie 2007) Luni 5 noiembrie, la ora 10.30 se va desfăşura în marea sală "Palacongressi" din oraşul italian Rimini, funeraliile părintelui Oreste Benzi. La Liturghia şi ritul înmormântării vor lua parte şi femei constrânse să se prostitueze, persoane fără adăpost stabil, multe marcate de plaga dependenţei de droguri care au găsit într-un moment critic al vieţii, un mare ajutor: sprijinul gratuit şi calificat de iubire oferit de comunitatea "Papa Ioan al XXIII-lea" şi de părintele Oreste Benzi, întemeietorul ei.
Părintele Oreste a murit după ora 2, vineri 2 noiembrie, în urma unui infarct cardiac. Avea 82 de ani, iar de 35 de ani era în prima line pentru a asista necăjiţii şi nevoiaşii din toată lumea, cu cele 200 case-familie şi peste 30 de comunităţi terapeutice pentru recuperarea persoanelor dependente de droguri.
Într-o telegramă semnată de cardinalul secretar de Stat, Tarcisio Bertone, Benedict al XVI-lea exprimă propria durere pentru moartea părintelui Benzi, amintit ca un „umil şi sărac preot al lui Cristos”, un „neobosit apostol al carităţii” de „intensă viaţă pastorală” consumată pentru cei mai din urmă şi lipsiţi de apărare, un „docil servitor al Bisericii” care a luat asupra sa - afirmă Papa - „atâtea grave probleme sociale ce frământă lumea contemporană”.
 
Iată pe scurt istoria acestui apostol al carităţii, don Oreste Benzi:
„Eu n-am fondat nimic. Au fost săracii care s-au zbătut, care nu ne-au lăsat să adormim”: părintele Benzi răspundea astfel celor care îl întrebau pentru ce a fondat asociaţia „Papa Ioan al XXIII-lea”. Părintele Oreste s-a lăsat interpelat de Cristos. A căutat şi găsit Chipul Său în cei care suferă, în cei lipsiţi de adăpost, care trăiesc în stradă, în femeile constrânse să-şi vândă trupul, în tinerii care căutau un sens pentru propria viaţă. Deja la vârsta de 12 ani, în 1937, părintele Oreste intră în seminarul din Rimini. În 1949 este hirotonit preot şi începând din anii ’50 ca asistent al Tineretului Catolic din Rimini se maturizează în el convingerea de a se dedica adolescenţilor pentru a le propune o „întâlnire de simpatie cu Cristos”, fapt ce l-a continuat timp de 50 de ani.

Iată cu aminteşte părintele Oreste la Radio Vatican o seară cu tinerii în discotecă:
Ins - „Îmi amintesc, în special, despre o întâlnire în discoteca numită „L’altro mondo”, când am vorbit tuturor celor prezenţi amintind că viaţa este profesia unei iubiri infinite, am spus: ‚Dumnezeu e tare! Câteva aplauze pentru Domnul!’. Şi la două şi jumătate noaptea o mie de tineri l-au aplaudat pe Domnul. Unul dintre acei tineri m-a oprit apoi şi mi-a zis: ,Mulţumesc, părinte, că ai venit!’ Şi a adăugat: ‚Nu ne lăsa singuri!’”

Mereu gata să ajute pe ce în suferinţă, pe cei mai slabi, fie bolnavi, fie marginalizaţi ai societăţii, părintele Oreste, care în anii ’60 preda Religia în diferite licee din regiunea Romagna, a decis să dea viaţă unei asociaţii. Era în anul 1968, fidel unei adevărate revoluţii, cea care vine din Iubirea lui Dumnezeu, părintele Oreste întemeiază asociaţia „Papa Ioan al XXIII-lea”. 40 de ani mai tărziu, asociaţia numără 200 de case-familie, 32 comunităţi terapeutice, 6 case de rugăciune, 7 case de fraternitate şi 15 cooperative sociale în toată lumea de la Tanzania la Brazilia, de la Rusia la Sierra Leone. Pomul a crescut şi a dat multe roade, dar rădăcina a rămas aceeaşi.

Ins - „Carisma consistă, în primul rând, în a conforma viaţa cu Isus în faptul de a fi sărac, în a fi servitor, în a fi victimă de ispăşire a păcatelor lumii. Apoi, în al doilea rând, în a împărtăşi cu alţii direct viaţa celor mai din urmă, adică: eu şi tu să devină un ‚noi’ efectiv, al meu şi al tău să devină un ‚al nostru’ efectiv”.

Neobosită angajarea sa şi pentru viaţa pe cale de a se naşte. Părintele Oreste a denunţat mereu că în faţa avortului păcatul cel mai mare este a tăcea. „Dacă toţi catolicii ar începe să strige tare - a fost rechemarea sa constantă - această nedreptate ar înceta! Nu sunt vinovaţi numai medicii şi politicienii dar şi toţi cei care rămân indiferenţi”:
Ins - „În avort avem doi răniţi: unul, mortal, şi este copilul, altul pentru totdeauna, şi este mama. Noi vrem să salvăm şi pe unul şi pe alta. Deseori ne ducem să ne rugăm în faţa spitalelor: chiar dacă ne iau în derâdere am văzut că puterea rugăciunii este realmente providenţa lui Dumnezeu”.

Părintele Oreste Benzi impresiona prin simplitatea sa, prin zâmbetul său de om disponibil, manierele afabile tipice oamenilor ţinutului său, dar şi prin tăria sa, prin curajul său incredibil. Un curaj pe care preotul din Romagna l-a arătat în a merge „să smulgă” fetele de pe stradă, eliberându-le de cei care le exploatau, de traficanţii de fiinţe umane.
Ins - „Trebuie să se opteze pentru eliminarea prostituţiei sclavagiste şi apoi pentru luminarea acelor fete care au fost eventual eliberate. Realitatea actuală este că nu mai există prostituţie liberă. Parohul, mişcările bisericeşti, acestea sunt avanposturile pentru eliberarea acestor creaturi”.
Persoane dependente de droguri, deţinuţi, ţigani: excluşii societăţii nu erau însă excluşi din privirea paternă a părintelui Oreste.
Şi, ascultaţi bine, ultima sa intervenţie publică a fost în contextul gravei situaţii privind prezenţa ţiganilor români în Italia, cerând să nu fie luate măsuri drastice fără a găsi o alternativă.
Era într-adevăr un preot îndrăgostit de Cristos şi de Biserica sa. Mesajul său era a crede, iar a crede înseamnă a iubi, a iubi mădularele cele mai sărace ale trupului lui Cristos, cel mai umilite, cele mai ofensate, mai călcate în picioare în demnitatea lor. Şi pentru el a iubi săracii însemna a se face sărac nu numai pentru săraci, ci între săraci.

Un om, care de-a lungul vieţii sale, s-a lăsat călăuzit de Isus:
Ins - „Nu suntem noi cei care am făcut programe, pentru că suntem siguri că programul îl are Domnul. El ne prezintă continuu planurile sale. Şi noi căutăm să spunem mereu ‚da’ şi să nu pierdem niciodată coincidenţa cu Dumnezeu care vine”.

Aici serviciul audio: