„Nimeni nu este preot, episcop sau cardinal pentru el însuşi, ci pentru ceilalţi”: interviu cu arhiep. Giovanni Lajolo, viitor cardinal

(RV – 31 octombrie 2007) Consistoriul ordinar public convocat de Benedict al XVI-lea pentru sâmbătă, 24 noiembrie, este unul din evenimentele ecleziale cele mai aşteptate. Papa va crea 23 noi cardinali, dintre care 18 electori.
Printre aceştia şi arhiepiscopul Giovanni Lajolo, preşedintele Comisiei Pontificale şi al Guvernatoratului Statului Cetăţii Vaticanului. Dar cum a primit vestea numirii sale la demnitatea de cardinal? Aflăm dintr-un interviu realizat de redacţia noastră centrală:
INS – „În primul rând, cu recunoştinţă faţă de Sfântul Părinte. În scrisoarea de numire, Sfântul Părinte scrie că incluzându-mă în rândul cardinalilor doreşte să-mi dea un semn de particulară bunăvoinţă, dar şi de apreciere pentru Guvernatorat, al cărui rol este recunoscut, odată în plus, prin numirea preşedintelui cardinal”.

Cum dă un cardinal mărturie despre Evanghelie?
INS – „Mai ales prin respectarea celor zece porunci, ca un bun creştin. Amintindu-şi, apoi, că nimeni nu este preot, episcop sau cardinal pentru el însuşi, ci pentru ceilalţi, şi dedicându-se şi mai mult slujirii misiunii Papei pentru Biserică şi pentru lume”.

În cei doi ani şi jumătate de pontificat ai papei Benedict al XVI-lea, ce s-a schimbat în Biserică?
INS – „Aş vrea să subliniez mai ales continuitatea acestui pontificat cu cel precedent. Este firească încercarea de a individualiza caracteristicile fiecărui pontificat în parte, dar ceea ce contează într-adevăr este că Biserica rămâne mereu aceiaşi, iar mesajul său nu se modifică, fiind acelaşi mesaj al lui Cristos, al lui Petru, Paul, Leon, Pius, Ioan şi aşa mai departe. Şi acest aspect este măreţ şi minunat. Desigur, în Biserică – în decursul timpului – se schimbă multe lucruri, în paralel cu schimbările ce intervin în societatea internă a diferitelor ţări şi în raporturile internaţionale. Azi, în lume există multă dezorientare, deziluzie, amărăciune, dar există – în acelaşi timp – şi multe aşteptări. Cu enciclica „Deus caritas est”, Benedict al XVI-lea a dat un nou impuls Bisericii sintetizând, într-o viziune coerentă, credinţa şi raţiunea, iubirea şi adevărul, forţa contemplativă şi avântul social şi apostolic. Fără a pierde din vedere unitatea Bisericii, Benedict al XVI-lea doreşte ca atenţia tuturor să fie îndreptată în primul rând şi în mod continuu spre Cristos, aşa cum reiese din întreaga sa învăţătură, dar şi din cartea „Isus din Nazaret”.

Apare azi, mai urgentă ca oricând, vestirea lui Cristos celor care sunt departe. Ce ar trebui să facă creştinii în plus pentru evanghelizare?
INS – „Creştinii pot face mult, foarte mult. Am fost recent în Malawi, o mică şi săracă ţară din Africa şi am văzut cât de mult fac misionarii şi misionarele, ce mare ajutor vine şi din parte simplilor credincioşi sau de la organizaţii catolice din Europa. Posibilităţile celor ce vor să-l facă cunoscut pe Cristos populaţiilor îndepărtate sunt infinite, pentru că iubirea creştină este infinit de creativă şi de eficientă. Dar reţetele principale şi cele mai eficiente în acelaşi timp le-a dat Isus însuşi. Prima: 'Aşa să lumineze lumina înaintea oamenilor, încât ei să vadă faptele voastre bune şi să-l preamărească pe Tatăl vostru cel din ceruri (Mt 5, 16)'; acesta este exemplul creştin. Cea de-a doua reţetă: 'Când vă rugaţi spuneţi: Tatăl nostru (… ) vie împărăţia ta (Lc 11, 2-4)', aşadar trebuie să ne rugăm, căci Dumnezeu intervine dacă noi îi oferim instrumentul credinţei noastre”.

Aici serviciul audio: