Cardinalatul, o slujire: despre sentimentele şi aşteptările unui viitor cardinal, într-un interviu cu arhiepiscopul Angelo Comastri

(RV – 30 octombrie 2007) Oficiul celebrărilor liturgice pontificale a publicat recent notificarea Consistoriului ordinar public convocat pentru 24 noiembrie, în cadrul căruia Papa va crea 23 noi cardinali. Printre aceştia şi arhiepiscopul Angelo Comastri, arhipresbiter al Bazilicii Sfântul Petru,Vicar al Papei pentru Cetatea Vaticanului şi Preşedinte al Fabricii Sfântul Petru.

Despre sentimentele care-l însoţesc în aşteptarea ceremoniei de creare a celor 23 noi cardinali, aflăm într-un interviu realizat de redacţia noastră centrală:
INS – „Aştept cu mare emoţie şi cu trepidaţie, căci şi această numire este o chemare a Domnului şi toţi suntem nedemni şi nepregătiţi în faţa chemărilor Domnului. De aceea, invoc – prin mijlocirea Maicii Domnului – harul de a răspunde pe deplin aşteptărilor Sfântului Părinte, de a mă pune la dispoziţia carismei sale de succesor al lui Petru şi de păstor al Bisericii universale, căci un cardinal trebuie să facă tocmai acest lucru: să colaboreze cu toate forţele sale pentru ca această carismă a Papei să se manifeste pe deplin în Biserică şi să poată fi cu adevărat o slujire a unităţii pentru întreaga Biserică”.

Faptul că veţi deveni cardinal, vă va schimba viaţa?
INS – „Viaţa mea rămâne cea dintotdeauna. O viaţă de slujire. Cardinalatul nu schimbă viaţa, ci impulsionează spre o mai mare implicare, spre un mai mare eroism în trăirea fidelităţii faţă de propria vocaţie.”

Unii îi privesc pe cardinali ca pe principi ai Bisericii, departe de poporul lui Dumnezeu…
INS – „Aş vrea să corectez această mentalitate. Chiar şi în aceste zile aud că se spune „ai făcut carieră”. Eu am fost nevoit să corectez şi să spun că nu există „cariere” în Biserică, ci chemări la slujire. Unica carieră în Biserică este cea a Paradisului. Dacă nu se ajunge acolo, atunci viaţa se reduce la un faliment, căci scopul vieţii este Paradisul. Restul este o chemare la slujire, la a-ţi dedica viaţa Evangheliei – binele unic al vieţii; chemarea la a-l sluji pe Isus, unica noastră speranţă; la a vesti în lume că Isus este unicul Mântuitor. Iar un cardinal este chemat la această, şi doar la această slujire.

Veşmântul unui cardinal este de culoare roşie. Care este semnificaţia?
INS – „Vă spun ce am scris în invitaţia pentru ceremonia din 24 noiembrie: 'Vă cer tuturor caritatea unei rugăciuni, aşa încât purpura să nu exprime roşeaţa ruşinii de a nu-l fi iubit pe Isus din toată inima, cu întreaga existenţă. Să fie pentru mine începutul unei noi şi generoase dedicări Evangheliei, până la vărsarea sângelui!' Iată semnificaţia acestui roşu-purpuriu: a învăţa în fiecare zi de la Maica Domnului acel „Da” al fidelităţii umile, tăcute şi generoase faţă de Isus”.

Devenind cardinal veţi fi şi mai legat de Sfântul Părinte. S-au împlinit doi ani şi jumătate de când Benedict al XVI-lea a început slujirea pontificală. Care este – în opinia sfinţiei voastră – trăsătura fundamentală a pontificatului acestui Papă?
INS – „Chiar dacă este dificilă o evaluare sau o lectură cuprinzătoare a unui pontificat, cred că Benedict al XVI-lea privilegiază rolul de maestru, cel care învaţă, care conduce făcând un continuu apel la adevăr, căci adevărul nu este ceva de care putem dispune după bunul plac; cum spune Sfântul Paul, noi nu suntem stăpâni, ci slujitori ai adevărului; iar Benedict al XVI-lea ne aminteşte în fiecare moment acest lucru, printr-o învăţătură metodică, constantă, inteligentă şi profundă. Şi cred că pentru acest fapt Biserica trebuie să-i fie pe deplin recunoscătoare”.
Aici serviciul audio: