Raportul dintre credinţă şi raţiune în centrul cărţii „În lume, precum credincioşi”, a monseniorului Rino Fisichella

(RV – 27 octombrie 2007) „Nel mondo da credenti” este titlul unei noi cărţi a monseniorului Rino Fisichella, rector al Universităţii Pontificale Laterane din Roma.
„Viaţa creştinilor, în lume, a fost mereu caracterizată de paradoxal, purtând cu sine 'scandalul' crucii din care aceasta ia naştere, scrie autorul în recentul volum în care reflectă asupra marilor provocări pe care creştinii le au de înfruntat în contextul în care aceştia „sunt în, dar nu din lume”, o temă care face referire la Epistola către Diognet.

Dar să-l ascultăm pe monseniorul Rino Fisichella într-un interviu realizat de redacţia noastră centrală:
INS – „Să nu uităm că în această Epistolă, insistenţa autorului se referă la stilul de viaţă al unui creştin, iar eu cred că provocarea cea mai urgentă pentru un creştin, în lumea zilelor noastre, este de a da mărturie despre credinţă, printr-un stil de viaţă care să fie o consecinţă a credinţei alese în mod liber. Când întrăm să facem parte din comunitatea creştină, punându-ne aşadar în slujba Bisericii, ştim că trebuie să dăm mărturie de credinţa noastră, de acest act şi gest de libertate”.

În carte afirmaţi că perioada pe care o trăim găseşte analogie cu criza trăită în cel de-al IV-lea secol. Se reînnoieşte, aşadar, provocarea dintre creştinism şi păgânism?
INS – „Azi, păgânismul are un chip dublu, după părerea mea. Primul chip are forma unei mari indiferenţe faţă de credinţa noastră: mă refer şi la indiferenţa multor persoane care se declară creştine, dar în realitate nu participă la viaţa comunităţii, nu participă, în ziua Domnului, la Sfânta Euharistie. La acest aspect se adaugă necunoaşterea lui Dumnezeu, iar faptul că se trăieşte în ignoranţă în ceea ce priveşte propria credinţă, considerându-se totul ca fiind evident, duce la indiferenţă”.

Unul din capitolele cărţii se intitulează „Credinţă şi raţiune, căutarea unităţii”. Ştim că această temă îl interesează mult pe Benedict al XVI-lea. Este posibilă reconcilierea dintre credinţă şi raţiune?
INS – „Pe scurt, în momentul în care credinţa şi raţiunea rămân – în mod deplin – ele însele, recunoscându-şi propria natură dar şi faptul că ambele reprezintă o cale spre adevăr, spre cunoaşterea profundă a acestuia, armonia dintre credinţă şi raţiune poate fi recuperată chiar şi în zilele noastre”.

Aici serviciul audio: