Scurt medalion spiritual al Sfintei Tereza de Avila, Doctor al Bisericii

(RV – 16 octombrie 2007) Biserica a celebrat duminică, 14 octombrie, memoria Sfintei Tereza a lui Isus, marea mistică spaniolă de la 1500, reformatoare a mănăstirilor de călugăriţe şi de călugări din Ordinul Carmelit.
A fost prima femeie proclamată Doctor al Bisericii, alături de Sfânta Ecaterina de Siena. Evenimentul, ce a avut loc în 1970, se datorează papei Paul al VI-lea.
Tereza s-a născut la Avila, în Spania, în 1515, într-o familie bogată din Castilia. La vârsta de 20 de ani, a decis să lase totul pentru a intra într-o mănăstire carmelită. Însă, după cum mărturisea ea însăşi, vreme de două decenii a trăit o viaţă spirituală mediocră, o lungă perioadă de ariditate şi de luptă spirituală.
Sfânta Tereza de Avila a ajuns la adevărata convertire în jurul vârstei de 40 de ani, când l-a întâlnit cu adevărat pe Isus, care i-a schimbat viaţa. Atunci au început experienţele mistice, dialogurile interioare, trăirile legate de învăluirea în iubirea lui Cristos şi de harul uniunii permanente cu Dumnezeu, ce au condus-o la dorinţa de a reforma Ordinul Carmelit, pentru a-l readuce la fervoarea de la începuturile acestuia.
Mistica Sfintei Tereza a lui Isus este foarte concretă şi opusă acelor tehnici contemplative ce caută experienţa trăirilor de extaz printr-o asceză severă. Tereza de Avila pune în centrul a toate doar prietenia cu Isus şi afirmă că totul trebuie să treacă prin umanitatea lui Cristos care ne iubeşte, ne ascultă, ne vorbeşte şi nu ne abandonează niciodată în dificultate.
Această mare sfântă a murit în 1582, al 67 de ani, după o viaţă plină de mari haruri, dar şi de mari suferinţe, trăită după această binecunoscută exortaţie: „Nimic să nu te tulbure, nimic să nu te înspăimânte, cine-l are pe Dumnezeu nu-i lipseşte nimic; totul trece, doar Dumnezeu rămâne, doar Dumnezeu şi atât”.

Aici serviciul audio: