Zece ani de la moartea părintelui Luigi Di Liegro, un profet al săracilor
(RV – 13 octombrie 2007) „Un om al rugăciunii” dar, mai ales „un educator al credinţei”.
Sunt trăsături spirituale ale preotului Luigi Di Liegro, definit de Ioan Paul al II-lea
„profet al săracilor”, pentru dedicarea vieţii celor marginalizaţi. Don Luigi Di
Liegro a fondat asociaţia diecezană Caritas, din Roma, de ale cărei servicii sociale
au beneficiat şi continuă să beneficieze numeroşi români din capitala Italiei, aflaţi
în dificultate economică. Acum 10 ani, pe 12 octombrie, părintele Luigi a trecut
la cele veşnice. Mărturia sa de credinţă a fost amintită printr-o Sfântă Liturghie
celebrată în bazilica Sfântul Ioan din Lateran, de cardinalul Camillo Ruini, vicar
general al Sanctităţii Sale pentru dieceza de Roma. Iată o scurtă evocare
a fondatorului Caritas-ului diecezan din Roma, făcută de Franco Pittau, coordonator
al dosarului statistic privind imigraţia - Migrantes, din cadrul
asociaţiei Caritas: INS – „Era de o duioşie infinită, când o
persoană se afla în dificultate. Şi această trăsătură vorbeşte mult despre valoarea
lui, căci este uşor să fii binevoitor cu cei puternici, dar a-l vedea pe Isus în ultima
dintre persoane nu-i la îndemâna oricui. Pentru el, cel aflat în dificultate, marginalizat
şi desconsiderat de lume reprezenta o persoană ce trebuia privilegiată”.
Laura
Badaracchi, autoarea cărţii „Luigi Di Liegro, profet al carităţii şi al dreptăţii”,
ne vorbeşte despre modul în care este recepţionată azi mărturia acestui protector
al săracilor: INS – „Fără îndoială, sunt multe de făcut. Don
Luigi a deschis pasaje şi piste de lucru, fie la nivel social, fie la nivel eclezial.
Visul lui era o parohie cu uşile deschise pentru persoanele aflate în dificultate,
visa parohia ca un loc în care nimeni să nu se simtă singur. Să ne gândim la numeroasele
probleme de azi, legate de imigraţie, de bolnavii în stadiu terminal, de persoanele
cu dizabilităţi sau cu locuri de muncă precare; să ne gândim la numeroasele familii
ce riscă să trăiască în sărăcie. Dacă părintele Luigi ar fi acum printre noi, şi-ar
deschide din nou inima, îndemnând pe fiecare credincios să facă la fel, în mod concret,
în viaţa de zi cu zi, aşa încât aceste persoane să nu fie singure”.