Riscurile unei globalizări fără chip uman, în reflecţia arhiepiscopului Dominique
Mamberti, secretar pentru Raporturile cu Statele
(RV – 6 octombrie 2007) Globalizarea şi secularizarea, libertatea religioasă, societatea
multiculturală şi riscuri de sincretism: sunt teme aflate în centrul reflecţiei monseniorului
Dominique Mamberti, secretar pentru Raporturile cu Statele. Expunerea a fost prezentată
în cadrul simpozionul cu tema „Globalizare şi religie: provocări pentru politică şi
Biserică, promovat de Academia Catolică bavareză şi de Ambasada Republicii Federale
Germania pe lângă Sfântul Scaun. Reuniunea s-a desfăşurat recent la Universitatea
Pontificală Gregoriană din Roma. Reflecţia arhiepiscopului Mamberti a fost prezentată
de monseniorul Pietro Parolin, subsecretar pentru Raporturile cu Statele. Iată câteva
din ideile expunerii: globalizării trebuie să i se dea un chip, iar acesta trebuie
să fie chipul uman. Principiul de bază al reflecţiei, ce pune în lumină diferite riscuri
este: globalizarea ar putea duce la sincretism. Dacă tehnica este pusă în centru peste
tot, dacă tehnica guvernează integrarea economică şi revoluţiile în sfera comunicaţiilor;
dacă tehnica devine concepţie politică atunci se poate ajunge la sincretism, pentru
că obişnuinţa de a nivela totul în mod tehnic duce la aplicarea aceleiaşi metode şi
în privinţa religiilor. Există riscul unei relativizări globale, chiar şi a adevărului.
Mai precis, monseniorul Mamberti subliniază: dacă se ajunge la a afirma că religiile
sunt – în mod substanţial – echivalente între ele, creştinismul ar putea fi considerat,
în mod greşit, ca fiind o mişcare cvasi-fanatică şi potenţial fundamentalistă. În
realitate – explică secretarul pentru Raporturile cu Statele – „întâlnirea dintre
religii nu se poate realiza prin renunţarea la adevăr, ci doar prin aprofundarea adevărului.
(…) Relativismul nu uneşte, după cum nu uneşte purul pragmatism. Arhiepiscopul
Mamberti aminteşte că „globalizarea a pus în dificultate majoră societăţile închise
din motive ideologice, etnice, naţionaliste şi culturale, favorizând o deschidere
pozitivă faţă de modelul cetăţeniei universale". Problema, aşadar, nu este globalizarea
în sine ci riscul pierderii centralităţii omului şi a transcendenţei, care ar implica
şi pierderea respectului faţă de libertatea religioasă. Asupra acestui punct,
secretarul pentru Raporturile cu Statele clarifică: „Globalizarea multiplică contactele
şi convieţuirea multietnică, dar există riscul apariţiei unor tensiuni generate fie
de neînţelegeri, fie de lipsa respectului faţă de valorile culturale ale naţiunii-gazdă,
fie de violarea demnităţii imigraţilor care nu împărtăşesc aceiaşi cultură sau credinţă
cu populaţia ţării de primire”. „Societatea globalizată – a concluzionat monseniorul
Dominique Mamberti – tinde să niveleze şi să omologheze, dar acest fapt nu împiedică
tutelarea de către Stat a legilor, regulamentelor şi a valorilor religioase profesate
de majoritatea cetăţenilor şi care aparţin patrimoniului istoric, artistic şi cultural
al propriei naţiuni”.