Sănătatea nu este o simplă lipsă a bolilor: card. Barragan, la reuniunea de studiu despre "Sănătate, tehnologie şi binele comun"

RV 01 oct 2007. Legătura dintre oportunităţile tehnologiei şi condiţiile care promovează bunăstarea completă a persoanei umane, a fost în centul reuniunii de studiu pe tema "Sănătate, tehnologie şi binele comun", desfăşurată recent la Universitatea Pontificală Gregoriană din Roma. A fost invitat şi card. Javier Lozano Barragan, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Pastoraţia Sănătăţii, care în intevenţia sa a afirmat că în timpurile noastre, se confundă cu o tot mai mare frecvenţă, termenii de 'bunăstare fizică' şi 'fericire'. La microfonul redacţiei maghiare, card. Barragan:

Ins – "Ioan Paul al II-lea, în mesajul anului jubiliar din 2000, spunea că sănătatea este o tensiune spre armonia fizică, psihică, socială şi spirituală, aşadar, nu o simplă lipsă a bolilor – care îl face pe om, persoana umană, să împlinească misiunea pe care Domnul i-a încredinţat-o, după diferitele etape ale vieţii".

Cultura actuală defineşte sănătatea drept o condiţie de perfectă bunăstare, dar, paradoxal, nu respectă viaţa în sine...
Ins – "Bunăstarea perfectă nu există pe acest pământ, pentru că Domnul ne-a făgăduit fericirea, nu bunăstarea. Aşadar, eroarea fundamentală a concepţiei actuale constă în faptul că se confundă bunăstarea cu fericirea. Cineva poate să nu aibă bunăstarea şi cu toate acestea să fie fericit, sau poate să aibă un grad ridicat de bunăstare şi în acelaşi timp să fie nefericit, după cum arată cazurile de sinucidere din societăţile mai dezvoltate, unde există atâta bunăstare şi atâta nefericire".

La conferinţa despre sănătate, tehnologie şi binele comun a intervenit şi mons. Jean Lafitte, vice-preşedintele Academiei Pontificale pentru Viaţă, cu o relatare despre raportul dintre calitatea vieţii şi criteriile etice:
Ins – "Calitatea vieţii este o temă asupra căreia este necesar să reflectăm mai mult, îndeosebi într-un context mondial în care viaţa nu are aceeaşi calitate pentru toţi. Există multe problematici legate de dreptate, angajarea politică, situaţia socială, etc... Celălalt punct este sfârşitul vieţii. Intrăm astfel într-un domeniu foarte vast, cu aspecte etice şi teologice, şi pentru a spune mai simplu, calitatea vieţii în acest context trebuie să se preocupe şi de modul în care trăiesc bolnavii terminali. Aşadar, în acest domeniu intră toate procedurile necesare care uşurează suferinţele persoanelor, şi care trebuie să se caute o ameliorare a calităţii vieţii lor. Calitatea vieţii nu trebuie să pună noi criterii etice în locul criteriilor fundamentale, unul dintre acestea fiind caracterul inviolabil al vieţii umane. Şi calitatea vieţii, este important de spus, nu trebuie să justifice un gest personal, deliberat, prin care se pune capăt vieţii".

Aici, serviciul audio: