Dumnezeu nu-l uită pe cel uitat de toţi: Benedict al XVI-lea asigură propria apropiere de populaţia din Myanmar şi recomandă rugăciunii peninsula coreeană

(RV - 30 septembrie 2007) Duminică, la Castel Gandolfo după recitarea antifonului Îngerul Domnului împreună cu pelerinii reuniţi la amiază în curtea interioară a reşedinţei pontificale estive, papa Benedict al XVI-lea şi-a exprimat îngrijorarea în legătură cu situaţia din Myanmar, asigurând populaţiei acestei ţări asiatice propria apropiere spirituală. În alocuţiunea rostită la începutul întâlnirii, Papa a repropus parabola omului bogat şi a lui Lazăr cel sărac subliniind faptul că ea se pretează unei lecturi în sens social.

 
Dar să ascultăm mai întâi apelul Sfântului Părinte privind fosta Birmanie:
Ins - „Urmăresc cu mare îngrijorare evenimentele foarte grave din aceste zile în Myanmar şi doresc să exprim apropierea mea spirituală acelei dragi populaţii în momentul dureroasei încercări prin care trece. În timp ce asigur rugăciunea mea solidară şi intensă şi invit Biserica întreagă la a face la fel, urez din inimă să fie găsită o situaţie paşnică pentru binele ţării”.
De asemenea Papa a formulat auspicii ca în peninsula coreeană să se poată concretiza în sfârşit procesul de reconciliere. Ceea ce alimentează noi speranţe în această privinţă este mai ales întâlnirea prevăzută pentru 2 octombrie la Pyongyang, în Coreea de Nord, între preşedintele sud-coreean Roh Moo-hyun şi liderul nord-coreean Kim Yong-il. Această nouă întâlnire la vârf va avea ca temă centrală renunţarea la programul nuclear din partea Coreii de Nord în schimbul unor ajutoare economice.
Ins - „Recomand rugăciunii voastre şi situaţia din Peninsula coreeană, unde câteva importante evoluţii în dialogul dintre cele două Corei fac să se spere ca eforturile de reconciliere în act să poată să se consolideze în favoarea poporului coreean şi în beneficiul stabilităţii şi al păcii întregii regiuni”.

Şi acum alocuţiunea Sfântului Părinte despre parabola omului bogat şi a lui Lazăr cel sărac luată din Evanghelia după Sfântul Luca şi propusă la Liturghia duminicii a XXVI-a din Timpul liturgic ordinar, ciclul notat cu litera C.
Bogatul - a comentat Papa - întruchipează folosirea neechitabilă a bogăţiilor din partea celui care le întrebuinţează pentru un lux fără frâu şi egoist, gândindu-se numai să se satisfacă pe sine, fără să se îngrijească deloc de cerşetorul care stă la uşa sa. Săracul, din contra, reprezintă persoana celui de care doar Dumnezeu se îngrijeşte.

Spre deosebire de bogat, a observat papa Benedict, săracul are un nume, Lazăr, prescurtare a lui Eleazar, care înseamnă tocmai „Dumnezeu îl ajută”.
Ins - „Cine este uitat de toţi, Dumnezeu nu-l uită; cine nu valorează nimic în ochii oamenilor, este de preţ în cei ai Domnului. Povestirea arată că nedreptatea pământească este răsturnată de dreptatea divină: după moarte, Lazăr este primit „în sânul lui Abraham”, adică în fericirea veşnică; în timp ce bogatul sfârşeşte „în iad între chinuri”.
Este vorba de o nouă stare de lucruri inapelabilă şi definitivă, pentru care e necesar a se corecta în timpul vieţii, deoarece a o face după aceea nu serveşte la nimic.
Pontiful a arătat că această parabolă se pretează şi unei lecturi în sens social spunând că rămâne memorbailă lectura oferită cu exact patruzeci de ani în urmă de Papa Paul al VI-lea în Enciclica Populorum progressio. Vorbind despre lupta împotriva foametei, papa Montini a scris: „Este vorba de a construi o lume în care fiecare om…să poată trăi o viaţă pe deplin umană… în care săracul Lazăr să poată a se aşeza la aceeaşi masă a bogatului”(n.47). Ceea ce provoacă numeroasele situaţii de mizerie - aminteşte Enciclica - sunt, pe de o parte „servituţile care vin de la oameni” iar pe de alta „o natură nestăpânită îndeajuns”(ibid). Din păcate anumite populaţii suferă de amândoi aceşti factori laolaltă.

Şi aici aplicaţia la timpurile noastre făcută de Sfântul Părinte:
Ins - „Cum să nu ne gândim în acest moment, în special la ţările Africii sub-sahariene lovite în aceste zile de grave inundaţii? Dar nu putem uita atâtea alte situaţii de urgenţă umanitară în diferite regiuni ale planetei, în care conflictele pentru puterea politică şi economică înrăutăţesc realităţi de criză ambientală deja grave”. Apelul lui Paul al VI-lea: „Popoarele foametei interpelează în mod dramatic popoarele opulenţei” (Populorum progressio, 3), îşi păstrează astăzi toată urgenţa. Nu putem spune că nu cunoaştem calea de parcurs: avem Legea şi Profeţii, ne spune Isus în Evanghelie. Cine nu vrea să-i asculte, nu s-ar schimba nici chiar dacă cineva dintre cei morţi s-ar întoarce pentru a-l avertiza.

Papa a încheiat, ca de obicei, cu o invocaţie către Maica Domnului. ”Fecioara Maria să ne ajute să profităm de timpul prezent pentru a asculta şi pune în practică acest cuvânt al lui Dumnezeu. Să ne obţină să devenim mai atenţi faţă de fraţii în nevoie, pentru a împarte cu ei multul sau puţinul pe care îl avem şi să contribuim, începând de la noi înşine, la a răspândi logica şi stilul solidarităţii autentice.

După recitarea antifonului marian „Angelus Domini”, Papa a adresat saluturi în limbile franceză, engleză, germană, spaniolă, slovacă, polonă şi italiană.

La sfârşit Benedict al XVI-lea a adresat un cordial la revedere comunităţii din Castel Gandolfo spunând că în următoarele zile, se întoarce în Vatican dar rămânând aproape în rugăciune. De fapt, Papa se întoarce miercuri pentru audienţa generală din Piaţa Sfântul Petru după care rămâne în Vatican, încheind astfel sejurul estiv 2007 la Castel Gandolfo început la 27 iulie.
Iată şi binecuvântarea apostolică invocată de Papa la întâlnirea duminicală pentru rugăciunea Îngerul Domnului, binecuvântare care pe calea undelor ajunge la toţi ascultătorii noştri.
Ins - Binecuvântarea apostolică.

 
Aici serviciul audio: