Noi titulari la conducerea cotidianului vatican L'Osservatore Romano: director, prof.
Giovanni Maria Vian şi vice-director, publicistul Carlo Di Cicco
RV 29 sep 2007. Papa Benedict al XVI-lea a numit sâmbătă pe profesorul
Giovanni Maria Vian director responsabil al cotidianului L'Osservatore Romano.
Prof. Vian urmează profesorului Mario Agnes, timp de 23 de ani la conducerea ziarului
Sfântului Scaun, căruia Papa i-a acordat titlul de director emerit al aceleiaşi publicaţii.
Vice-director al cotidianului a fost numit Carlo Di Cicco, fost redactor şef al agenţiei
Asca, responsabilă pentru informaţia socială şi vaticană.
Prof. Giovanni
Maria Vian, spre care se îndreaptă şi urările Radio Vatican, devine astfel al unsprezecelea
director al ziarului L'Osservatore Romano, prestigiosul cotidan al Sfântul
Scaun fondat acum 146 de ani, mai precis la 1 iulie 1861, la câteva luni după proclamarea
Regatului Italiei. Profesorul Vian, 55 de ani, roman, este un recunoscut istoric al
creştinismului, profesor ordinar de Filologie patristică la Universitatea "La Sapienza"
din Roma şi predă Istoria tradiţiei şi a identităţii creştine la Universitatea "Vita
Salute San Raffaele" din Milano. Din 1999 este membru al Comitetului Pontifical de
Ştiinţe Istorice. Obiectul cercetărilor sale îl constituie iudaismul, creştinismul
antic, istoria tradiţiei creştine şi papalitatea contemporană. Din 1976 este redactor
şi consultant la Institutul Enciclopediei Italiene. Înscris ca publicist în Ordinul
naţional al jurnaliştilor din 1976, a colaborat la diverse publicaţii cotidiene şi
periodice. În 1984 s-a căsătorit cu Margarita Rodrìguez, care a trecut prematur la
Domnul în anul 2000.
Noul vice-director al cotidianului L'Osservatore
Romano, Carlo di Cicco, s-a născut la 9 iulie 1944 şi este jurnalist profesionist.
A fost redactor şef al agenţiei Asca, responsabilă pentru informaţia socială şi vaticană.
A colaborat cu numeroase publicaţii şi reviste specializate. A lansat şi îngrijit
partea jurnalistică a primului cotidian internaţional on line despre viaţa
consacrată numit "Vidimus Dominum". Din activitatea recentă, de menţionat colaborarea
la dicţionarul de ştiinţe şi tehnici de comunicare, publicat în anul 2002. Este căsătorit
şi are doi copii.
Aici, serviciul audio:
*** Fondat
1 iulie 1861, practic la câteva luni după proclamarea Regatului Italiei, cotidianul
Sf. Scaun L'Osservatore Romano" are în subtitlul ziarului două motouri: "unicuique
suum", principiul justiţiei distributive după dreptul roman, "fiecăruia ce este al
lui" şi "non praevalebunt", "nu o vor birui", făgăduinţa Mântuitorului făcută Sfântului
Apostol Petru privind speranţa de neclintit a Bisericii pe care forţele răului "nu
o vor birui". Actualmente, pe lângă ediţia cotidiană în limba italiană, ziarul
"semi-oficial" al Sf. Scaun L'Osservatore Romano are ediţii săptămânale în limbile
franceză (din 1949), italiană (1950), engleză (1968), spaniolă (1969), portugheză
(1970), germană (1971) şi una lunară în polonă (1980). În ce priveşte limba română,
merită amintit, aici, faptul că L'Osservatore Romano a publicat în original
discursurile papei Ioan Paul al II-lea în cele trei zile când a vizitat Ţara noastră,
precum şi alte discursuri sau scrisori pe care Suveranul Pontif le-a adresat în limba
română fie episcopilor din România fie ambasadorilor români acreditaţi pe lângă Sf.
Scaun. În fine, ziarul Sf. Scaun are şi o ediţie cotidiană electronică ce poate fi
consultată parţial graţie legăturii găzduită de pagina web a postului nostru de radio.
Fidel propriilor origini, L'Osservatore Romano a continuat în cei 146
de ani de viaţă opera de slujire a Adevărului. Cu determinare şi fără teama de a deveni
o voce în afara corului, a documentat istoria popoarelor şi a naţiunilor, dar mai
ales a continuat slujirea sa privilegiată în răspândirea învăţăturii Succesorului
lui Petru. Cu ocazia centenarului de la fondarea ziarului, papa Ioan al XXIII-lea
scria: "Cei o sută de ani care s-au scurs, au făcut din acest ziar nu numai un martor
ci şi un făuritor de istorie: pentru că, strâns legat, chiar prin apropierea locului,
de Scaunul Apostolic şi urmând cu atenţie magisteriul său, a adus fără încetare, în
promovarea Împărăţiei lui Cristos pe pământ, ceea ce este de mare stimă în rândul
credincioşilor catolici şi al tuturor oamenilor oneşti: a susţinut adevărul, a apărat
dreptatea, a promovat cauza adevăratei libertăţi, a tutelat cinstea şi onoarea condiţiei
şi a demnităţii umane. În timpuri liniştite şi în cele de tulburare, între vicisitudinile
schimbătoare ale evenimentelor, el a păstrat întotdeauna aceeaşi statornicie, aceeaşi
moderaţie şi echitate, acelaşi sentiment de pietate faţă de neamul omenesc, a alimentat
caritatea creştină, întru cât îşi întemeia modul de a gândi şi acţiona nu în pasiunile
bieţilor muritori, ci în adevărul şi dreptatea divine. În acest fel devenea un excelent
exemplu pentru orice publicaţie similară. Şi din moment ce dispreţuirea religiei,
distorsionarea adevărului cu false interpretări, derâderea virtuţii, exaltarea viciilor
şi a delictelor, sunt cea mai mare ruşine, aceasta devine şi mai nefastă când în numele
libertăţii se comit acte licenţioase fără frâu şi se pregăteşte astfel ruina societăţii
umane".