Oraşe cu un suflet şi o faţă creştină, solidare cu săracii: cateheza papei Benedict al XVI-lea despre Sfântul Ioan Gură de Aur, miercuri, la audienţa generală

(RV - 26 septembrie 2007) Cu Sfântul Ioan Gură de Aur „începe viziunea unei cetăţi construite de conştiinţa creştină”, în care omul, chiar cel mai sărac, are un loc al său şi o demnitate a sa. Este una din consideraţiile lui Benedict al XVI-lea la audienţa generală de miercuri desfăşurată în Piaţa Sfântul Petru unde Papa a venit de la Castel Gandolfo şi unde s-a reîntors după ora 12.
În cateheza sa Papa a continuat reflecţia despre Sfântul Ioan Gură de Aur, după perioada trăită la Antiohia Siriei, adică după numirea în 397 ca episcop de Constantinopol, capitala Imperiului roman de Răsărit.

Încă de la început, Ioan a proiectat reforma Bisericii sale: austeritatea reşedinţei episcopale trebuie să fie de exemplu pentru toţi: cler, văduve, monahi, persoane de la curte şi bogaţi. Din păcate, nu puţini dintre ei, atinşi de judecăţile sale, s-au îndepărtat de el. Avea o grijă deosebită faţă de săraci încât era cunoscut ca „cel ce împarte pomeni”. Ca administrator atent, reuşise, de fapt, să creeze instituţii caritative foarte apreciate.

Lansarea întreprinzătoare în diferite domenii l-a făcut să devină pentru unii un periculos rival. În această privinţă Papa a observat:

Ins - „Totuşi, el, ca păstor adevărat, îi trata pe toţi în mod cordial şi patern. În special, rezerva cuvinte mereu delicate când era vorba de femei şi îngrijiri particulare pentru căsătorie şi familie. Invita credincioşii să participe la viaţa liturgică, căreia i-a dat strălucire făcând-o atrăgătoare printr-o creativitate genială”.

În ciuda inimii sale bune, nu a avut o viaţă liniştită. Păstor în capitala Imperiului, s-a văzut implicat adesea în chestiuni şi intrigi politice, din cauza legăturilor sale continue cu autorităţile şi instituţiile civile.
Pe plan bisericesc, întrucât a depus în Asia în anul 401 şase episcopi aleşi în mod nedemn, a fost acuzat că a depăşit hotarele propriei jurisdicţii, devenind ţinta unor acuzaţii facile.

Aşadar, un om auster în mijlocul luxului de la curtea bizantină, fascinat de modelul primei comunităţi creştine unite de o fraternitate ce nu acorda importanţă persoanelor în baza poziţiei lor sociale, dar le considera prin prisma credinţei. Iată înfăţişată celor 20 de mii de credincioşi prezenţi în Piaţa Sfântul Petru figura unui Sfânt de acum 1600 de ani, un revoluţionar, în fond, chiar pentru parametrii standard din zilele noastre. Inima sa bună - care se exprima în modul de a trata „cordial şi patern” - nu l-au ferit de contraste şi persecuţii care, a amintit Benedict al XVI-lea, l-au costat pe Sfântul Ioan Gură de Aur două exiluri, dintre care ultimul încheiat cu moartea sa, în 407.

Totuşi, în marele Constantinopol al palatelor imperiale şi intrigilor de curte, Crisostomul - a explicat Papa - nu s-a complăcut în viaţa tihnită dar a ales austeritatea începând de la palatul episcopal, iar în afara lui săracii şi familiile, primele obiective ale grijii sale pastorale. L-a inspirat la aceasta „modelul Bisericii primare” care i-a permis să dezvolte viziunea unui „oraş ideal”:
 
Ins - „Gură de Aur susţinea cu Sfântul Paul (cfr 1Cor 8,11) primatul fiecărui creştin individual, al persoanei ca atare, chiar al sclavului şi al săracului. Proiectul său corectează astfel tradiţionala viziune greacă despre ’polis’, despre oraş sau cetate, în care pături largi ale populaţiei erau excluse de la drepturile de cetăţenie, în timp ce în cetatea creştină toţi sunt fraţi şi surori cu drepturi egale”.

Ioan Gură de Aur, a continuat Pontiful, înţelesese că „vechea idee a cetăţii greceşti” trebuia „înlocuită de ideea unei cetăţi inspirată de credinţa” în Evanghelie. Iată pentru ce cu el, a relevat Benedict al XVI-lea, „începe viziunea unei cetăţi construite de conştiinţa creştină”, care „ne face pe toţi egali, fraţi şi surori, şi ne obligă - a subliniat Papa - la solidaritate”.

Ins - „Era vorba, de fapt, de a da un suflet şi o faţă creştină cetăţii. În alte cuvinte, Gură de Aur a înţeles că nu este de ajuns a face pomană, a ajuta săracii, de fiecare dată, dar e necesar a crea o nouă structură, un nou model de societate; un model bazat pe perspectiva Noului Testament. Este noua societate care se revelează în Biserică în faza naşterii ei”.
Renumit pentru oratoria sa strălucită, chiar în „Noua Romă”, adică la Constantinopol, Ioan Gură de Aur s-a confirmat maestru de credinţă şi martor de caritate. Benedict al XVI-lea a identificat în spiritualitatea sa patru „paşi”. Primul priveşte sensibilitatea Sfântului antiohen faţă de Creaţie - văzută ca act suprem al iubirii lui Dumnezeu - şi al doilea, atenţia pe care el a dedicat-o explicării Sfintei Scripturi care, potrivit acestui Părinte al Bisericii, permite - a observat Papa - „a descifra” însăşi Creaţia. A patra treaptă, al patrulea pas, priveşte lucrarea Duhului Sfânt în inima omului, dar este al treilea pas, cel care face să se vadă toată umanitatea şi credinţa fostului episcop de Constantinopol:

Ins - „Dumnezeu nu numai ne transmite o scrisoare: în definitiv, coboară El însuşi, se întrupează, devine realmente ’Dumnezeu cu noi’, frate al nostru până la moartea pe Cruce”.

După prezentarea unui rezumat al catehezei în limbile de largă circulaţie ale pelerinilor prezenţi, Benedict al XVI-lea s-a despărţit de mulţime adresând, între altele, saluturi particulare Colegiilor Pontificale Sfântul Petru, Sfântul Paul, al Legionarilor lui Cristos precum şi reprezentanţilor Uniunii Consulilor Onorifici ai Italiei şi Asociaţiei "Copii ai Cerului - Copii ai Pământului”. „Urez - a spus în încheiere Papa - ca de la acest popas la mormintele Apostolilor, toţi să poată trage roade îmbelşugate atât pentru viaţa personală cât şi pentru cea comunitară”.
La sfârşit, ca de obicei, Papa a intonat în cor rugăciunea Tatăl nostru în limba latină şi a invocat peste toţi binecuvântarea apostolică pe care o extinde la toţi ascultătorii noştri care o primesc cu inimă deschisă.
Ins - Binecuvântarea apostolică.
 
Aici serviciul audio: