Papa propune cel puţin o întâlnire pe an a episcopilor catolici ucraineni de rit latin şi de rit bizantin (text)

(RV - 24 septembrie 2007) A început vizita ad Limina a episcopilor catolici de rit latin din Ucraina. Pentru prima lor întâlnire Benedict al XVI-lea a invitat şi o reprezentanţă a episcopilor greco-catolici ai acestei ţări.

Propunem în traducerea noastră de lucru discursul Papei rostit luni dimineaţă, 24 septembrie la întâlnirea din Vatican.

Domnilor cardinali,
Iubiţi şi veneraţi Fraţi în Episcopat,

Sunt deosebit de bucuros să vă primesc şi adresez fiecăruia dintre voi salutul meu cordial de bun venit la începutul vizitei ad Limina a episcopilor de rit latin. Salut cu mare plăcere episcopii greco-catolici care au acceptat invitaţia mea de a fi de faţă la această întâlnire. Astăzi sunt reuniţi în mod ideal în jurul Succesorului lui Petru toţi păstorii iubitei Biserici care trăieşte în Ucraina. Este vorba de un gest de comuniune eclezială, mărturie grăitoare a acelei iubiri fraterne pe care Isus a lăsat-o ucenicilor săi ca semn distinctiv. Ne însuşim cuvintele psalmistului: „Iată cât este de bine şi de plăcut ca fraţii să trăiască împreună!”. Şi mai departe: celor care trăiesc în iubirea sa, Domnul „le dă binecuvântarea şi viaţa în veci de veci” (Ps 133,1-3). Cu această conştiinţă şi cu sentimente de stimă şi profundă cordialitate, mulţumesc fiecăruia dintre voi pentru munca pastorală pe care o desfăşuraţi zilnic în slujirea poporului lui Dumnezeu.
Ştiu cu cât de mare angajare vă străduiţi să proclamaţi şi să mărturisiţi Evanghelia în iubitul pământ al Ucrainei, întâmpinând uneori nu puţine dificultăţi, dar susţinuţi mereu de conştiinţa că Cristos călăuzeşte cu mână sigură turma sa, acea turmă pe care El însuşi a încredinţat-o mâinilor voastre de slujitori ai săi. Papa şi colaboratorii Curiei Romane vă sunt aproape şi urmăresc cu afecţiune mersul fiecăreia dintre Bisericile voastre locale, gata în orice împrejurare să vă ofere contribuţia lor, conştienţi pe deplin de a fi chemaţi de Domnul la a sluji unitatea şi comuniunea Bisericii.
Din misterul Bisericii, întâlnirea de astăzi pune în lumină frumuseţea şi bogăţia. Biserica - aminteşte Conciliul Vatican II - este „comunitate de credinţă, de speranţă şi de dragoste voită de Cristos, unic mijlocitor, ca organism vizibil pe pământ… Orânduită şi organizată în această lume ca societate, subzistă în Biserica catolică, cârmuită de urmaşul lui Petru şi de episcopii care sunt în comuniune cu el (Lumen Gentium, 8). În felurimea riturilor sale şi a tradiţiilor sale istorice, unica Biserică catolică vesteşte şi mărturiseşte în orice colţ al pământului pe acelaşi Isus Cristos, Cuvânt de mântuire pentru fiecare om şi pentru omul întreg. De aceea secretul reuşitei oricărui program al nostru, pastoral şi apostolic, este înainte de toate fidelitatea faţă de Cristos. Nouă, păstorilor, la fel ca tuturor credincioşilor, ne este cerut să trăim o intimă şi constantă familiaritate cu El în rugăciune şi în docilă ascultare a cuvântului său: aceasta este singura cale de parcurs pentru a deveni în orice ambient semne ale iubirii sale şi instrumente ale păcii şi concordiei sale.
Sunt sigur că, însufleţiţi de aceste spirit, nu este greu pentru voi, dragi şi veneraţi Fraţi, să intensificaţi o cordială colaborare între episcopi latini şi episcopi greco-catolici pentru binele întregului popor creştin. Aveţi astfel posibilitatea de a coordona planurile voastre pastorale şi activităţile voastre apostolice oferind mereu mărturia acelei comuniuni ecleziale care este şi condiţie indispensabilă pentru dialogul ecumenic cu fraţii ortodocşi şi ai celorlalte Biserici. În special, îmi permit să pun în atenţia voastră propunerea a cel puţin a unei întâlniri anuale, în care să se reunească împreună episcopii de rit latin şi cei de rit greco-catolic, pentru o concertare oportună între toţi, în scopul de a face tot mai armonioasă şi eficientă acţiunea pastorală. Sunt convins că fraterna cooperare între păstori va fi pentru toţi credincioşii încurajare şi imbold la a creşte în unitate şi în entuziasmul apostolic şi va favoriza şi un dialog ecumenic util.

Iubiţi şi veneraţi fraţi, mulţumesc încă o dată pentru că aţi acceptat invitaţia mea de a participa la această reuniune fraternă. Asupra fiecăruia dintre voi şi asupra comunităţilor voastre invoc ocrotirea maternă a Sfintei Fecioare, pe care astăzi liturgia latină o venerează ca Fericita Fecioară a Preţului de răscumpărare. Ea să vă susţină în slujirea zilnică şi să o facă bogată în roade spirituale; Ea să vă mângâie şi să vă întărească în greutăţi şi în ceasul încercării; să vă obţină bucuria unei comuniuni din ce în ce mai profunde cu Fiul său divin şi să facă şi mai tare fraternitatea între voi, succesori ai Apostolilor. Mariei îi încredinţăm, în mod special, vizita ad Limina a episcopilor de rit latin care a început astăzi şi proiectele pastorale ale tuturor comunităţilor voastre. Cu aceste auspicii, în timp ce invoc o îmbelşugată revărsare de haruri şi mângâieri cereşti asupra persoanelor voastre şi asupra respectivelor voastre activităţi bisericeşti, din inimă vă dau fiecăruia o binecuvântare specială, pe care o extind bucuros la credincioşii încredinţaţi ministerului vostru episcopal, precum şi întregului iubit popor al Ucrainei.