Discursul Papei adresat vineri primind la Castel Gandolfo participanţii la Internaţionala Democrată de Centru şi Democrat Creştină. Salutul actualului preşedinte al IDC

(RV - 21 septembrie 2007) Primind vineri la ora 12 în Sala gărzii elveţiene din Castel Gandolfo participanţii la lucrările Comitetului executiv al Internaţionalei Democrate de Centru şi Democrat Creştine, circa 200 de persoane, Papa Benedict al XVI-lea a salutat delegaţiile prezente provenind din multe naţiuni ale lumii şi a ţinut un discurs în care a propus atenţiei câteva consideraţii privind unele valori şi idealuri care au fost forjate sau aprofundate în mod decisiv de tradiţia creştină în Europa şi în întreaga lume.
Întâlnirea de lucru s-a desfăşurat joi la Palatul Quirinale din Roma, invitaţii fiind primiţi de preşedintele Republicii Italiene, Giorgio Napolitano. Atât joi la Quirinale cât şi vineri la întâlnirea cu Papa la Castel Gandolfo au fost prezenţi şefi de state şi guverne. Din România au participat preşedintele PNŢCD Marian Petre Miluţ, vicepreşedinţii Alexandru Herlea şi Radu Munteanu, precum Radu Sârbu şi fostul prim-ministru al României, Victor Ciorbea. Din partea Acţiunii Populare a participat preşedintele Emil Constantinescu.
 
În continuare pasajele principale din discursul Papei:

Cu referire la cele peste o sută de partide politice care fac parte din IDC, Papa a spus că „în pofida varietăţii provenienţelor, delegaţiile împărtăşesc nu puţine din principiile tradiţiei creştine precum locul central al persoanei umane şi respectarea drepturilor omului, angajarea pentru pace şi promovarea dreptăţii pentru toţi. „Voi faceţi referinţă la principii fundamentale care sunt corelate între ele, aşa cum dovedeşte istoria. De fapt, când drepturile umane sunt violate, însăşi demnitatea persoanei este rănită; dacă dreptatea, justiţia se clatină, pace este în pericol. Pe de altă parte, dreptatea, la rândul ei, poate fi numită cu adevărat umană, numai dacă viziunea etică şi morală pe care se întemeiază este centrată pe persoană şi pe demnitatea ei inalienabilă.

Activitatea voastră care se inspiră din asemenea principii, a devenit astăzi mai dificilă datorită climatului de profunde mutaţii pe care le trăiesc comunităţile noastre. Papa a încurajat la a continua în efortul de a sluji binelui comun, făcând astfel încât să nu se răspândească , nici să nu se întărească ideologii ce pot obscura conştiinţele sau crea confuzie în ele, vehiculând o viziune iluzorie a adevărului şi a binelui. Există de pildă în domeniul economic o tendinţă care identifică binele cu profitul şi în felul acesta dizolvă forţa ethosului din interior, sfârşind prin a ameninţa profitul însuşi. Unii consideră că raţiunea umană este incapabilă să surprindă adevărul şi, în consecinţă, de a urmări binele corespunzător demnităţii persoanei. Sunt apoi unii care apreciază ca legitimă eliminarea vieţii umane în faza ei prenatală sau în cea terminală.

Preocupantă este şi criza în care se găseşte familia, celulă fundamentală a societăţii întemeiată pe căsătoria indisolubilă a unui bărbat şi a unei femei. Experienţa demonstrează că atunci când adevărul despre om este ultragiat, când familia este subminată în bazele ei, pacea însăşi este ameninţată, dreptul riscă să fie compromis, şi drept consecinţă logică, se ajunge la injustiţii şi violenţe.

Există apoi un alt domeniu care vă stă la inimă şi anume cel al apărării libertăţii religioase, drept fundamental de nesuprimat, inalienabil şi inviolabil, înrădăcinat în demnitatea fiecărei fiinţe umane şi recunoscut de diferite documente internaţionale, între care, înainte de toate, Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Exercitarea acestei libertăţi cuprinde şi dreptul de a schimba religia, ce trebuie garantat nu numai juridic, dar şi în practica zilnică. Libertatea religioasă răspunde de fapt deschiderii intrinsece a creaturii umane spre Dumnezeu, Adevăr deplin şi Bine suprem iar valorizarea sa constituie o expresie fundamentală de respect al raţiunii umane şi capacităţii sale de adevăr.

Deschiderea spre transcendenţă constituie o garanţie indispensabilă pentru demnitatea umană deoarece există năzuinţe şi exigenţe ale inimii fiecărei persoane care numi în Dumnezeu află înţelegere şi răspuns. Iată pentru ce trebuie primită dorinţa comună a tuturor tradiţiilor autentic religioase de a-şi manifesta public propria identitate, fără a fi constrânşi a o ascunde sau mimetiza.

Respectarea religiei contribuie, în afară de aceasta, la a dezminţi repetatul reproş de a-l fi uitat pe Dumnezeu, prin care unele reţele teroriste caută în mod neîntemeiat să justifice ameninţările împotriva siguranţei societăţilor occidentale. Terorismul reprezintă un fenomen foarte grav care adesea ajunge să-l instrumentalizeze pe Dumnezeu şi dispreţuieşte nejustificat viaţa umană. Societatea are desigur dreptul de a se apăra, dar acest drept, ca oricare altul, trebuie exercitat întotdeauna în deplinul respect ale regulilor morale şi juridice şi în ceea ce priveşte alegerea obiectivelor şi mijloacelor. În sistemele democratice folosire forţei nu justifică niciodată renunţarea la principiile statului de drept. Se poate, oare. proteja democraţia ameninţându-i fundamentele? Trebuie deci tutelată cu grijă siguranţa societăţii şi a membrilor ei, salvgardând totuşi drepturile inalienabile ale fiecărei persoane. Terorismul trebuie combătut co determinare şi eficienţă, conştienţi că, dacă răul este un mister ce pătrunde, solidaritatea oamenilor în bine este un mister şi mai difuz.

Doctrina socială a Bisericii Catolice oferă, în această privinţă, elemente de reflecţie utile pentru a promova siguranţa şi dreptatea, atât la nivel naţional cât şi internaţional, pornind de la raţiune, de la dreptul natural precum şi de la Evanghelie, adică plecând de la ceea ce este conform cu natura oricărei fiinţe umane şi care o transcende. Biserica ştie că nu este sarcina ei a face să se impună politic această doctrină a sa: de altfel obiectivul ei este a sluji formarea conştiinţei în politică şi a contribui pentru ca să crească percepţia adevăratelor exigenţe ale dreptăţii şi, împreună cu aceasta, disponibilitatea de a acţiona în baza lor, chiar şi atunci când aceasta ar fi în contrast cu situaţii de interes personal (cfr Deus caritas est, 28). În această misiune a ei, Biserica este stimulată de iubirea faţă de Dumnezeu şi faţă de om şi de dorinţa de a colabora cu toate persoanele de bună voinţă pentru a construi o lume în care să fie salvgardate demnitatea şi drepturile inalienabile ale tuturor persoanelor.

Tuturor celor care împărtăşesc credinţa în Cristos, Biserica le cere să o mărturisească astăzi, cu un curaj şi o generozitate şi mai mare. Coerenţa creştinilor este într-adevăr indispensabilă şi în viaţa politică pentru ca „sarea” angajării apostolice să nu-şi piardă „gustul” şi „lumina” idealurilor evanghelice să nu fie obscurată în acţiunea lor cotidiană.

Papa a încheiat discursul mulţumind participanţilor la lucrările Comitetului executiv al Internaţionalei Democratice de Centru şi Democrat Creştine pentru vizita lor şi a formulat auspicii pentru o muncă rodnică, asigurând o amintire în rugăciunea sa pentru ca Dumnezeu să-i binecuvânteze pe ei, familiile lor şi să le obţină înţelepciune, coerenţă şi vigoare morală pentru a sluji marea şi nobila cauză a omului şi a binelui comun.


***************************
 Preşedintele Internaţionalei Democraţilor Creştini şi de Centru, italianul Pier Ferdinando Casini a adresat Papei un salut în numele celor prezenţi care reprezentau peste o sută de partide politice şi care îşi dau seama de contradicţiile timpului nostru. Iată pasajele mai semnificative:

Există în noi o năzuinţă sinceră pentru libertate, pentru apărarea demnităţii omului, pentru viaţă, pentru afirmarea drepturilor celor mai slabi, fie că sunt femei, minori sau minorităţi etnice şi religioase împotriva oricărei samavolnicii şi violenţe.

A trasat harta geografică în care IDC este angajată:

În ariile dificile ale lumii ca Asia, lupta împotriva integrismului religios pentru afirmarea drepturilor tuturor şi a fiecăruia la a profesa liber propria religie cu conţinuturile ei în respectul unui eficient dialog intrreligios.
În continente ca Africa, IDC este angajată la a construi o societate mai justă bazată pe angajarea împotriva sărăciei i mizeriei.

În America Latină IDC contrastează zilnic populismul care se propune ca o facilă, dar înşelătoare soluţie la exploatarea celor mai slabi de pe acel continent.

Şi aici în Europa şi în ariile cele mai industrializate şi avansate ale planetei, IDC caută că contrasteze pericolul relativismului care sufocă omul şi demnitatea sa prin metode nu mai puţin înşelătoare.

Slăbirea conştiinţelor şi lipsa de puternice motivaţii ideale, criza instituţiilor fundamentale precum familia şi ameninţarea permanentă împotriva dreptului la viaţă a tuturor, de la concepere până la vârsta cea mai înaintată, ştiinţa fără etică şi fără limite care manevrează şi umileşte omul sunt parte a unui mozaic a cărui realizare ar putea duce de dezagregarea occidentului.

Preşedintele IDC s-a referit la scrierile Papei constatând că se răspândeşte un „concept de libertate greşit înţeles pentru care omul de astăzi riscă să nu mai admită nici o instanţă morală în afara calculelor proprii, până la punctul că o expansiune nelimitată a conceptului de libertate sfârşeşte prin a distruge libertatea însăşi”.
A recunoscut că magisteriul Papei este o rechemare la locul central al omului, la etica responsabilităţii fără a uita referinţa determinantă la identitatea creştină.

A spus că membrii IDC sunt conştienţi că laicitatea Instituţiilor publice şi a Statelor nu poate suprima nevoia înnăscută de religiozitate a fiinţei umane: nu există laicitate sănătoasă, judicioasă fără Dumnezeu şi fără religie.

Biserica ne îndeamnă cu simplicitate şi gesturi puternice la a avea curaj. Este o sfidare pe care vrem să continuăm a o înfrunta şi pentru care cerem sprijinul şi cuvântul de orientare pentru angajarea noastră politică.