Valoarea intangibilă a vieţii umane, familia bazată pe căsătorie şi codul moral creştin - ethosul care face să ne simţim societate: mons. A. Bagnasco (CEI) la lucrările Consiliului permanent al episcopatului italian

(RV - 18 septembrie 2007) Apărarea vieţii, locul central al familiei în societate, bogăţia spirituală a documentului Motu Proprio a lui Benedict al XVI-lea despre recuperarea Liturghierului roman din 1962. Acestea sunt punctele în care este structurat raportul prezentat luni de preşedintele Conferinţei episcopale italiene, arhiepiscopul de Genova, mons. Angelo Bagnasco. Discursul a fost precedat de adoraţia euharistică desfăşurată în capela sediului Conferinţei, la Roma, şi care a marcat deschiderea lucrărilor Consiliului episcopal permanent. Miercuri are loc încheierea adunării care dezbate teme precum evanghelizarea popoarelor, cooperarea dintre biserici şi pregătirea mesajului pentru Ziua pentru Viaţă, ediţia 2008.
Dar să revenim mai pe larg asupra conferinţei introductive ţinute de arhiepiscopul Bagnasco privind viaţa Bisericii şi a societăţii din Italia.
Loreto, Austria şi viitoarele vizite pastorale ale Papei, la Velletri duminică 23 septembrie şi la Napoli, duminică 21 octombrie. Preşedintele episcopatului italian porneşte de la valoarea acestor întâlniri, în special de la mesajul lansat tinerilor de Papa în zilele de 1 şi 2 septembrie pe valea de la Montorso, Loreto, pentru a sublinia faptul că Cristos este speranţa şi nimic nu este imposibil pentru El. „Fiecare este cunoscut şi voit de Dumnezeu şi pentru fiecare Dumnezeu are un plan al său”, afirmase cu acea ocazie Benedict al XVI-lea. Cuvinte care, potrivit arhiepiscopului de Genova, arată „calea curajului umil” ca răspuns la „modele de viaţă nutrite de aroganţă (…) în dauna lui a fi”. O viaţă - şi aici e miezul relatării preşedintelui episcopatului italian - ce trebuie apărată mereu:
Ins - „Valoarea intangibilă a persoanei şi a vieţii umane, viaţă ce trebuie primită şi îngrijită încă de la ivirea ei şi însoţită cu iubire până la apusul natural; familia întemeiată pe căsătorie, celulă de bază şi de neegalat a oricărei societăţi: (…) codul moral care se înrădăcinează în fiinţa profundă şi universală a omului şi se explicitează şi desăvârşeşte în Isus. (…) Acestea contribuie la etosul de fond (…) dă consistenţă acelui sens de recunoaştere reciprocă şi de comună apartenenţă care face să ne simţim ’societate’. „În ethosul elementar al italianului, recunoştea un filozof actual, există un puternic fond creştin”.
Sunt valori în privinţa cărora nu se poate ceda: „Orice atentat împotriva vieţii, a familiei, a libertăţii educative, a dreptăţii şi păcii (…) va găsi mereu, - spune preşedintele episcopilor italieni - un cuvânt respectuos şi clar din partea Bisericii”. Cum tot atât de clară este poziţia privind cazul organizaţiei Amnesty International:
Ins - „În privinţa zgomotoasei includeri între drepturile umane recunoscute, a alegerii în favoarea avortului, chiar dacă doar în cazurile de violenţă comisă asupra femeii. Sunt derive care ne avertizează mai departe asupra periculoasei fărâmiţări la care sunt supuse conştiinţele umane chiar cele mai evidente şi necesităţii în consecinţă a unei prezenţe calificate pentru a contrasta asemenea rezultate”.
Mons. Bagnasco invită Conferinţa episcopală italiană la o angajare care să fie la înălţimea provocărilor. De fapt, vorbeşte despre „o urgenţă în domeniul educaţiei şi despre dificultatea de a transmite noilor generaţii valorile de bază ale existenţei” unei societăţi chinuite de o ciudată „ură de sine”. „Climatul de materialism în care trăim tinde să destrame persoanele”, spune arhiepiscopul de Genova care relansează indicaţia Reuniunii bisericeşti la nivel naţional de la Verona 2006: „a strânge şi cultiva din ce în ce mai bine unitatea persoanei”. Nimic abstract, deci, dar o propunere concretă ce poartă existenţa la întâlnirea „tămăduitoare şi eliberatoare” a lui Cristos. Vorbind despre Motu Proprio, relativ la uzul liturgiei romane anterioare reformei din 1970, a subliniat că obiectivul documentului „este în întregime şi în mod clar spiritual şi pastoral”.
Ins - „Ceea ce Papa ne stimulează să adoptăm (…) este deci o chieie de lectură inclusivă, şi nu opozantă. În istoria liturgiei, ca şi în viaţa Bisericii, există „creştere şi progres, dar nici o ruptură”. (…) În alte cuvinte, este solicitudinea pentru unitatea Bisericii „în spaţiu şi timp” pârghia care îl mişcă pe Benedict al XVI-lea, o tensiune care fundamental revine succesorului lui Petru”.
O pârghie pe care fiecare creştin şi fiecare păstor trebuie să şi-o însuşească, „fără a închideri şi obstacule faţă de alte forme liturgice sau faţă de Conciliul Vatican II”. Numai în felul acesta - continuă preşedintele episcopatului italian - se va evita ca o măsură menită să unească şi să inspire mai mult comunitatea creştine, să fie, în schimb, folosită pentru a o răni şi diviza”. Privind la urgenţele actuale din Italia precum munca, formarea tinerilor şi problema casei, arhiepiscopul Bagnasco subliniază atenţia Bisericii şi solicită colectivităţii un nou avânt pentru a regăsi soluţii privind locuinţa, solicită sens de echitate băncilor, măsuri adecvate pentru depăşirea discrepanţelor. Vorbind despre incendiile care au devastat Italia le-a definit crime de dificilă soluţionare, care fac ţesutul social „mai friabil, mai fărâmicios” şi de aceea subliniază necesitatea unei solidarităţi noi care să facă ţara mai orientată. Este nevoie apoi „de o recentrare profundă din partea indivizilor şi organismelor sociale asupra sensului şi raţiunii de a sta împreună ca realităţi sociale sau comunităţi de destine şi intenţii”.Nu compromisuri doctrinare şi morale, în viaţa creştină nu se poate viza cedarea, şi citând exemplul preotului Bossi, arhiepiscopul de Genova a vorbit despre viaţa misionarilor, consumată în mărturia credinţei chiar până la martiriu; a amintit, în fine, angajarea multor episcopi în zonele dificile ale Italiei unde se confruntă cu fenomenul mafiot.
 
Aici serviciul audio: