De la delegaţi, la popor: pasajul obligatoriu al ecumenismului
RV 11 sep 2007. Mai uniţi pentru a-l duce pe Cristos Europei şi lumii,
pentru că ceea ce uneşte este mult mai mult decât ceea ce desparte – acesta este,
pe scurt, mesajul celei de a III-a Adunări Ecumenice Europene, care s-a încheiat duminică
la Sibiu. Peste două mii de delegaţi catolici, ortodocşi, anglicani şi de alte confesiuni
au înfruntat în con-capitala europeană a culturii 2007 marile provocări pe care creştinii
le întâlnesc pe Bătrânul Continent, fără a se trece cu vederea peste divergenţe, dar
în conştiinţa necesităţii de a porni de la Isus, Mântuitorul omenirii. A participat
la Adunarea Ecumenică de la Sibiu şi mons. Giuseppe Chiaretti, arhiepiscop de Perugia,
în Italia, membru al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor.
Redactorul Fabio Colagrande l-a contactat pentru noi:
Ins – "Impresia generală
e că s-au atins punctele fundamentale, fără ocolişuri. Cred că acest fapt este foarte
important, pentru ca să ajungă la noi conştiinţa punctelor de conflict şi frecuşuri.
Şi e necesar acest demers, pentru că uneori putem să avem iluzii şi chiar cuvântul
'dialog' ne poate sugera idea unei situaţii cosmetizate. Situaţii dificile, sunt şi
au fost amintite de trei personalităţi de mare angajare, precum card. Kasper, mitropolitul
Chiril din partea ortodoxiei şi de prof. Huber, pentru protestanţi. Fiecare dintre
ei a vorbit, fără neclarităţi, cu extremă energie, despre contenciosul care există
şi astăzi. Este un contencios despre ecleziologie, viziunea despre Biserică, dar nu
în privinţa cristologiei, nu despre Isus Cristos Fiul lui Dumnezeu, om adevărat, lumina
noastră. În această privinţă există o concordanţă generală. Există situaţii delicate
în privinţa modului nostru de a fi Biserică, dar în cele ce ne unesc, trebuie să ne
întoarcem la vestirea Domnului Isus şi a Evangheliei în lumea europeană, unde se vede
oboseala când e vorba de credinţă. Este clar că vestind din nou această Lumină unică,
pe care vrem să o ducem Europei noastre, vor veni apoi şi consecinţele practice la
nivel operativ".
Cum poate fi tradusă practic angajarea ecumenică în activitatea
pastorală? Ce se poate spune credincioşilor în privinţa dialogului ecumenic? Ins
– "Este mult de învăţat, cel puţin datorită unei situaţii obiective: de acum, începem
să avem multe persoane care vin în mijlocul nostru din alte contexte culturale, în
general, dar şi din alte contexte religioase. Cei care vin între noi sunt creştini,
dar sunt creştini ortodocşi, protestanţi, adepţi ai altor religii, aşadar, purtători
de diverse sensibilităţi. Prin urmare, dialogul ecumenic devine o necesitate, un mod
de a trăi credinţa şi trebuie să avem această sensibilitate, să ţinem cont de aceste
fapte, să căutăm ocazii de întâlnire şi sensibilizare mai ales pentru lumea noastră,
ca să nu se creeze confuzie. Uneori sunt tensiuni care apar din motive organizatorice,
dar aceste tensiuni nu trebuie să ne facă să pierdem din vedere identitatea unei persoane.
O persoană, pe lângă faptul că are nevoie să muncească pentru că altfel moare de foame,
sau care are nevoie de libertate pentru în patrie era în robie, este şi o persoană
cu o sensibilitate religioasă. Aşadar, este imporantă primirea acestor persoane, dar
şi dimensiunea lor religioasă. Şi aceasta, este o muncă nouă pe care noi trebuie să
o îndeplinim".