"Priviţi mereu la Cristos, singurul criteriu de măsură a vieţii voastre": Benedict
al XVI-lea, la vesperele celebrate la Mariazell, cu participarea clerului şi a persoanelor
consacrate
RV 08 sep 2007. "Priviţi mereu la Cristos, unitatea de măsură a vieţii
voastre": a afirmat sâmbătă Benedict al XVI-lea la omilia vesperelor (rugăciunea de
seară), celebrate în bazilica sanctuar de la Mariazell, cu participarea preoţilor,
călugărilor, călugăriţelor şi seminariştilor din Austria şi din ţările învecinate.
După ce şi-a luat rămas bun de la comunitatea benedictină a sanctuarului, Papa a mers
în bazilica mariană unde a prezidat vesperele, întâlnind clerul, persoanele consacrate
şi seminariştii. Câteva mega-ecrane au permis miilor de credincioşi să participe la
rugăciunea mariană a Papei. "Continuând şirul multor generaţii care au venit aici",
şi noi – a afirmat Papa – "vrem să arătăm Domnului gratitudinea pentru toate bunurile
primite, în particular pentru darul imens al credinţei". Preoţii şi persoanele consacrate
sunt "slujitorii misiunii lui Cristos", au curajul de a-l urma pe Cristos şi vor să
fie mărturisitorii lui, văzând în El criteriul lor de măsură. "Domnul îi cheamă pe
preoţi, călugări, călugăriţe şi laici să intre în lume, în realitatea ei complexă,
ca să coopereze la edificarea Împărăţiei lui Dumnezeu".
Ins - "Domnul
vă invită să luaţi parte la pelerinajul Bisericii, să deveniţi pelerini împreună cu
El şi să participaţi la viaţa sa, care şi astăzi continuă să fie Via Crucis, Calea
Crucii, dar şi Calea Celui Înviat prin Galilea existenţei noastre". Vestirea
Evangheliei în numele lui Cristos înseamnă pentru Biserică, preoţi, persoane consacrate
şi toţi botezaţii, angajamentul de a fi prezenţi în lume ca mărturisitori ai săi.
"Voi – a afirmat Sfântul Părinte – aduceţi mărturie că există un sens, că acest sens
este înrădăcinat în iubirea creativă a lui Dumnezeu şi se opune lipsei de sens şi
oricărei disperări" (...) "Voi staţi de partea celor care n-au simţit niciodată iubirea,
a celor care nu mai reuşesc să creadă în viaţă. Vă opuneţi, astfel, la multiplele
forme de injustiţie, ascunse ori făţişe, precum şi la dispreţul faţă de oameni".
Ins
- "A privi la Cristos" este motoul acestor zile, a continuat Benedict al XVI-lea.
Îndreptându-şi privirea spre El, Biserica a descoperit trei trăsături care definesc
atitudinea de fond a lui Isus: sunt sfaturile evanghelice" de sărăcie, castitate şi
ascultare. Cine îl urmează radical pe Cristos, trebuie să asimilieze stilul său de
viaţă. Isus Cristos, care era bogat în toată bogăţia lui Dumnezeu, s-a făcut
sărac pentru noi (cfr 2Cor 8,9), s-a despuiat pe sine şi s-a înjosit făcându-se ascultător
pînă la moartea pe cruce (cfr Fil 2,6). Creştinul, a subiliniat Papa, vede în cei
săraci pe Cristos care aşteaptă un răspuns. Cine vrea să-l urmeze pe Cristos în mod
radical, trebuie să renunţe curajos la bunurile materiale. De aceea, a evidenţiat
Pontiful, sărăcia trebuie trăită pornind de la Cristos, prin care se devine lăuntric
liberi, pentru Dumnezeu şi pentru aproapele.
Ins – "Pentru
toţi creştinii şi în mod deosebit pentru preoţi şi persoane consacrate, la nivel personal
dar şi comunitar, problema sărăciei şi a săracilor trebuie să fie întotdeauna obiectul
unui sever examen de conştiinţă". La fel, pentru a înţelege bine ce înseamnă
castitatea, trebuie pornit nu de la aşteptările lumii ci de la stilul de viaţă al
lui Isus. El, a observat Sfântul Părinte, a trăit într-o dublă tensiune: orientarea
spre Tatăl şi orientarea spre semeni. Dialogul său cu Tatăl devine de fiecare dată
misiune spre lume, spre noi toţi. Preoţii, călugării şi călugăriţele, nu trăiesc fără
conexiuni interpersonale. Prin votul lor de castitate în celibat, ei nu se consacră
individualismului sau unei vieţi izolate, dar făgăduiesc solemn să pună total şi fără
rezerve în slujba Împărăţiei lui Dumnezeu, raporturile intense pe care le stabilesc
şi primesc ca pe un dar. Bazându-se numai pe Dumnezeu, ei crează un spaţiu pentru
prezenţa lui în această lume. Şi ascultarea îşi găseşte aceeaşi cheie de lectură:
Ins – "Isus a trăit toată viaţa sa, de la anii de viaţă retrasă la Nazaret
pînă la momentul morţii pe Cruce, într-o continuă ascultare şi supunere faţă de Tatăl".
Creştinii au simţit întotdeauna că lăsându-se în voinţa lui Dumnezeu, ei nu se pierd,
dar găsesc calea spre identitatea profundă şi spre adevărata libertate interioară.
Numai intrând în voinţa lui Dumnezeu, ajungem la identitatea noastră adevărată. Şi
mărturia acestei experienţe, a subliniat Benedict al XVI-lea, este necesară lumii
de astăzi, tocmai în raport cu dorinţa ei difuză de 'autorealizare' şi 'autodeterminare'.
Isus este prezent pentru noi în mod concret numai în trupul său, care este Biserica.
De aceea, practic, ascultarea faţă de voinţa lui Dumnezeu trebuie să fie concret o
umilă ascultare faţă de Biserică. Toate acestea, sunt cuprinse pe scurt într-o scurtă
rugăciunea a Sfântul Ignaţiu de Loyola, pe care Benedict al XVI-lea a citat-o în încheierea
omiliei sale:
Ins - "Ia şi primeşte, Doamne, toată libertatea
mea, memoria mea, inteligenţa şi toată voinţa mea, tot ceea ce am şi posed. Tu mi
le-ai dăruit, ţie, Doamne, le dăruiesc. Toate sunt ale tale, dispune de toate după
voinţa ta. Dăruieşte-mi, Doamne, numai iubirea ta şi harul
tău, şi sunt destul de bogat, nimic altceva nu mai cer". Înainte
de proclamarea cuvântului în sanctuarul marian, a avut loc liturgia luminii când Benedict
al XVI-lea a aprins o lumânare primită de la Sibiu, unde peste 2500 de delegaţi participă
la a Treia Adunare Ecumenică Europeană. După ce amintise deja evenimentul de la Sibiu
în discursurile pronunnţate în Austria, s-a subliniat că darul acestei lumânări a
unit în aceeaşi rugăciune cele două mari adunări creştine. După predică, Sfântul Părinte
a condus procesiunea spre Capela statuii de la Mariazell, în timp ce adunarea liturgică
înălţa litaniile lauretane, pentru un omagiu filial adus Născătoarei de Dumnezeu,
Maria. În jurul orei 18, Papa a pornit spre Viena, unde duminică, în domul Sfântul
Ştefan, va celebra Sfânta Liturghie şi va recita rugăciunea "Îngerul Domnului".