Directorul Caritas din Livorno mulţumeşte Papei pentru expresia de apropiere faţă
de comunitatea rom, după tragicul rug în care au murit patru copii
(RV - 24 august 2007) Comunitatea din oraşul italian Livorno mulţumeşte papei
Benedict al XVI-lea pentru apropierea manifestată faţă de toţi cei care au fost loviţi
de tragicul rug din zilele trecute, în noaptea de 10 spre
11 august, în care şi-au pierdut viaţa patru copii rom. Este de joi ştirea
chemării la telefon a administratorului diecezan de Livorno, mons. Paolo Razzauti
de către susbstitutul Secretariatului de Stat în care a exprimat mâhnirea şi apropierea
Papei faţă de populaţia rom şi faţă de toţi cetăţenii livornezi. Gest foarte apreciat
de cei care zilnic se străduiesc să amelioreze condiţiile de viaţă ale comunităţii
rome.
Iată mărturia lui Mauro Nobili, director al Caritas din Livorno. Ins
- „Desigur, putem fi mulţumiţi de această participare spirituală la faţa locului.
În ceea ce ne priveşte, evident, suntem din punct de vedere instituţional pe ultima
treaptă - oarecum - a scării; suntem prezenţi acolo unde nu pot şi nu reuşesc să ajungă
instituţiile. Lumea romilor este în mod sigur o lume care e puţin exclusă din circuitul
social, şi din cel al integrărilor: nu există proiecte, care să fi rezolvat sau care
încearcă să rezolve definitiv această problemă. Noi ne apropiem de aceste persoane,
fireşte, în acest sens…” Poate cea a romilor este o lume puţin cunoscută,
care iese la iveală numai prin ştiri negative sau drame precum cea întâmplată la Livorno… Ins
- „Da. Lumea romilor este din păcate una din acele lumi despre care s-ar putea
vorbi numai întâlnindu-i, adică doar cine îi întâlneşte poate intra, fireşte, în acea
dimensiune care este tipică minorităţilor. Apoi, datele care circulă, numele, rămân
mereu cale ale delincvenţei, marginalizării, cerşetoriei, şi a micilor furturi. În
realitate, cum s-a întâmplat în această ultimă perioadă de la tragedie încoace, se
vorbeşte despre sute de mii: 160 de mii de persoane nu sunt puţine, în Italia! Oricum,
sunt o minoritate şi o bună parte din aceasta ştim bine că sunt persoane care de-acum
sunt sedentare, cu cetăţenie italiană, care trăiesc, lucrează…Eu cred că nici un rom,
însoţit, nu ar refuza să trăiască, mereu în respectul valorilor lor etnice, şi realitatea
societăţii noastre. Aici serviciul audio: