Amnesty International alege calea cea mai comodă: înscrie avortul pe lista drepturilor
omului
(RV – 21 august 2007) Noua decizie a organizaţiei umanitare Amnesty International
de a susţine depenalizarea avortului, adică sustragerea avortului de la sancţiunile
penale şi „liberul exerciţiu al drepturilor sexuale şi reproductive” a suscitat numeroase
critici. Asociaţia fondată în 1961 pentru apărarea libertăţii de conştiinţă şi
în prima linie în lupta pentru abolirea pedepsei cu moartea a decis – la reuniunea
Comitetului internaţional ce a avut loc, de curând, în Mexic – să adauge întreruperea
de sarcină în lista drepturilor omului. În legătură cu aşa-zisul „drept uman” la
avort, cotidianul catolic italian „Avvenire” a dedicat recent un amplu reportaj cu
titlul „Autogolul asociaţiei Amnesty în privinţa avortului” publicând, de asemenea,
editorialul jurnalistei Eugenia Roccella cu titlul „Aceşti apărători care nu văd,
dar se adaptează”. Din articol aflăm că numărul avorturilor efectuate anual în lume
este de circa 46 de milioane şi că practica întreruperii de sarcină este nu doar agreată
ci şi premiată de organizaţii interesate în blocarea creşterii demografice în ţările
lumii a treia. Printre acestea se numără şi Organizaţia Naţiunilor Unite care a premiat
China – în mod oficial – pentru politica fiului unic pe care ţara din Asia de Est
o promovează de 20 de ani. O altă asociaţie ce promovează politici de control demografic
este International Planned Parenthood Federation, cu sediul la Londra şi fondată de
Margaret Sanger, o asociaţie ce promovează eugenia, adică înmulţirea selectivă şi
controlată a rasei umane. Sanger este cea care împărţea persoanele în apte să se reproducă
sau inapte, din a doua categorie făcând parte – în viziunea ei – săracii, persoanele
de culoare şi cele cu dizabilităţi. Acum şi Amnesty International, cea mai numeroasă
asociaţie umanitară din lume, ce numără aproximativ 2,2 milioane de aderenţi, închide
un ochi asupra unei situaţii ce încalcă dramatic drepturile omului. Editorialista
Eugenia Roccella dă exemplul femeilor sterilizate, al căror număr – în lume – se ridică
la aproximativ 160 de milioane; femei cărora le este negată posibilitatea de a avea
vreodată un copil, din cauza unei alegeri condiţionate economic. Sunt locuri în aşa-zisa
„lume a treia” unde practica de ligatură a trompelor uterine, cunoscută şi cu denumirea
de legare a trompelor uterine, o metodă de sterilizare definitivă, este propusă de
varii organizaţii auto-definite „umanitare” în schimbul unei sume de bani, ştiindu-se
bine că în faţa problemei supravieţuirii persoanele devin foarte fragile. Amnesty
International ignoră şi crudele experimente din India, unde numeroase femei sunt supuse
unor tehnici inumane, precum introducerea în uter a unei paste abrazive sau punerea
în vânzare a pilulei abortive RU 486, care a făcut numeroase victime în India şi China. Amnesty
International – concluzionează autoarea editorialului – preferă calea comodă, care
să nu o pună în contrast cu puternicele forţe anti-natalitate. „Păcat – scrie Eugenia
Roccelli – ne aşteptam la mai mult curaj de la o organizaţie cu o istorie atât de
importantă”.