2007-08-14 19:44:51

Un profesor de la Facultatea Teologică "Marianum" din Roma vorbeşte despre sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului


(RV - 14 august 2007) Pentru o reflecţie asupra semnificaţiei solemnităţii Adormirii şi Ridicării la cer a Marie, redacţia centrală a solicitat aportul părintelui Ermanno Toniolo, din Congregaţiei Servilor Mariei, profesor la Facultatea Teologică Pontificală „Marianum” din Roma:
Ins - „Sărbătoarea Înălţării la cer a Mariei are mai multe semnificaţii. Este, pentru a spune astfel, ca şi încununarea întregului plan al lui Dumnezeu, a istoriei şi mântuirii umane. Înainte de toate e Dumnezeu, Dumnezeu care este iubire, care vede încununat visul său asupra omului, un om care nu este făcut doar după chipul şi asemănarea sa pe pământ, dar care trebuie să devină chip şi asemănare glorificată în cer, după chipul Fiului său primul-născut dintre mulţi fraţi. Fecioara, deci, este realizarea planului lui Dumnezeu, sau cum ar spune Bulgakov, marele gânditor rus - Fecioara şi Cristos sunt imaginea primordială a lui Dumnezeu asupra bărbatului şi femeii, în frumuseţea lor glorificată cea mai înaltă, după planul de iubire al Tatălui. Aceasta este deci semnificaţia pentru Dumnezeu. În al doilea rând, care este semnificaţia pentru Maria? Pentru Sfânta Fecioară înseamnă împlinirea unui întreg itinerar de slujire, o slujire din iubire constând din lucrurile micii şi în marile suferinţe iar acum continuat în cer, pentru că şi acolo sus în cer, glorificată, continuă slujirea sa în favoarea familiei umane, până când - afirmă Conciliul Vatican II - noi toţi vom fi introduşi n patria fericită”.

Cum să ne facem însoţiţi de Maria în drumul de credinţă?
Ins - „Consider că există multe căi. Prima cale este desigur cea a contemplaţiei. Papa Ioan Paul al II-lea ne-a indicat în acest mileniu contemplarea chipului lui Isus, dar putem adăuga şi contemplarea chipului Mariei. A privi la Ea este semn de speranţă sigură pentru tot Poporul pelerin al lui Dumnezeu şi totodată a privi la ţinta spre care tindem, ţintă în afara oricărei îndoieli, deoarece marcată de fidelitatea lui Dumnezeu şi de iubirea sa. Un drum de credinţă, deci, dar susţinut de speranţă şi înflăcărat de o iubire care ne face să fim nu străini de lumea de azi, ci prezenţi în ea, aşa cum Dumnezeu este prezent în fiecare şi Ea - Mama - e prezentă în fiecare fiu al său de pe pământ”.

Teologia nu ne spune dacă Maria a murit sau nu înainte de Ridicarea la cer: în Răsărit se vorbeşte mai curând de adormire. Ce spuneţi în această privinţă?
Ins - „Înainte de toate în tradiţia antică nu se vorbeşte niciodată despre moartea Mariei şi despre adormire, adică despre somn, despre o adormire - pentru o clipă sau timp de trei zile - pentru a reveni şi a avea din nou acel trup, de acum nemuritor şi nesupus descompunerii şi glorios. Deci preamărirea sufletului Mariei, prin această scurtă separare, misterioasă, de trupul pe care l-a lăsat nestricat aici pe pământ, precede pe cea a trupului; dar apoi toată persoana ei umană, învăluită şi în splendorile trupului său glorificat, este ridicat în cer, unde - repet - este icoana realităţii noastre viitoare voite de Dumnezeu Tatăl care este iubire. De aceea, Maria după ce a trecut prin tribulaţiile vieţii pământeşti, şi Ea a adormit ca şi Isus, a murit şi ea, sau mai bine zis a adormit în somn şi s-a trezit la adevărata Viaţă: Prima Ucenică şi Mamă suavă, prin iubirea şi puterea Duhului Sfânt, glorificată pentru totdeauna în cer. Prin urmare, a ne lăsa prinşi de mână de Maria înseamnă a creşte în credinţa în cuvântul lui Dumnezeu, în înainte pe drumul Sfintei Evanghelii şi al oricărui parcurs pe care Domnul îl vrea de la noi şi în speranţa spre acele bunuri care ne aşteaptă, marea speranţă, pusă pentru noi în ceruri, pentru care Maria este - deopotrivă semnul luminos şi garanţia”.
 
Aici serviciul audio: RealAudioMP3







All the contents on this site are copyrighted ©.