Un profesor de la Facultatea Teologică "Marianum" din Roma vorbeşte despre sărbătoarea
Adormirii Maicii Domnului
(RV - 14 august 2007) Pentru o reflecţie asupra semnificaţiei solemnităţii Adormirii
şi Ridicării la cer a Marie, redacţia centrală a solicitat aportul părintelui Ermanno
Toniolo, din Congregaţiei Servilor Mariei, profesor la
Facultatea Teologică Pontificală „Marianum” din Roma: Ins - „Sărbătoarea
Înălţării la cer a Mariei are mai multe semnificaţii. Este, pentru a spune astfel,
ca şi încununarea întregului plan al lui Dumnezeu, a istoriei şi mântuirii umane.
Înainte de toate e Dumnezeu, Dumnezeu care este iubire, care vede încununat visul
său asupra omului, un om care nu este făcut doar după chipul şi asemănarea sa pe pământ,
dar care trebuie să devină chip şi asemănare glorificată în cer, după chipul Fiului
său primul-născut dintre mulţi fraţi. Fecioara, deci, este realizarea planului lui
Dumnezeu, sau cum ar spune Bulgakov, marele gânditor rus - Fecioara şi Cristos sunt
imaginea primordială a lui Dumnezeu asupra bărbatului şi femeii, în frumuseţea lor
glorificată cea mai înaltă, după planul de iubire al Tatălui. Aceasta este deci semnificaţia
pentru Dumnezeu. În al doilea rând, care este semnificaţia pentru Maria? Pentru Sfânta
Fecioară înseamnă împlinirea unui întreg itinerar de slujire, o slujire din iubire
constând din lucrurile micii şi în marile suferinţe iar acum continuat în cer, pentru
că şi acolo sus în cer, glorificată, continuă slujirea sa în favoarea familiei umane,
până când - afirmă Conciliul Vatican II - noi toţi vom fi introduşi n patria fericită”.
Cum
să ne facem însoţiţi de Maria în drumul de credinţă? Ins - „Consider
că există multe căi. Prima cale este desigur cea a contemplaţiei. Papa Ioan Paul al
II-lea ne-a indicat în acest mileniu contemplarea chipului lui Isus, dar putem adăuga
şi contemplarea chipului Mariei. A privi la Ea este semn de speranţă sigură pentru
tot Poporul pelerin al lui Dumnezeu şi totodată a privi la ţinta spre care tindem,
ţintă în afara oricărei îndoieli, deoarece marcată de fidelitatea lui Dumnezeu şi
de iubirea sa. Un drum de credinţă, deci, dar susţinut de speranţă şi înflăcărat de
o iubire care ne face să fim nu străini de lumea de azi, ci prezenţi în ea, aşa cum
Dumnezeu este prezent în fiecare şi Ea - Mama - e prezentă în fiecare fiu al său de
pe pământ”.
Teologia nu ne spune dacă Maria a murit sau nu înainte de Ridicarea
la cer: în Răsărit se vorbeşte mai curând de adormire. Ce spuneţi în această privinţă? Ins
- „Înainte de toate în tradiţia antică nu se vorbeşte niciodată despre moartea
Mariei şi despre adormire, adică despre somn, despre o adormire - pentru o clipă sau
timp de trei zile - pentru a reveni şi a avea din nou acel trup, de acum nemuritor
şi nesupus descompunerii şi glorios. Deci preamărirea sufletului Mariei, prin această
scurtă separare, misterioasă, de trupul pe care l-a lăsat nestricat aici pe pământ,
precede pe cea a trupului; dar apoi toată persoana ei umană, învăluită şi în splendorile
trupului său glorificat, este ridicat în cer, unde - repet - este icoana realităţii
noastre viitoare voite de Dumnezeu Tatăl care este iubire. De aceea, Maria după ce
a trecut prin tribulaţiile vieţii pământeşti, şi Ea a adormit ca şi Isus, a murit
şi ea, sau mai bine zis a adormit în somn şi s-a trezit la adevărata Viaţă: Prima
Ucenică şi Mamă suavă, prin iubirea şi puterea Duhului Sfânt, glorificată pentru totdeauna
în cer. Prin urmare, a ne lăsa prinşi de mână de Maria înseamnă a creşte în credinţa
în cuvântul lui Dumnezeu, în înainte pe drumul Sfintei Evanghelii şi al oricărui parcurs
pe care Domnul îl vrea de la noi şi în speranţa spre acele bunuri care ne aşteaptă,
marea speranţă, pusă pentru noi în ceruri, pentru care Maria este - deopotrivă semnul
luminos şi garanţia”. Aici serviciul audio: