Creştinul nu este un posesiv, nici în privinţa lumii nici a istoriei: afirmă preotul iezuit Ivan Rupnik pe marginea alocuţiunii Papei de duminica trecută la rugăciunea "Angelus"

(RV - 13 august 2007) A trăi cu privirea îndreptată spre înalt, a cheltui propria existenţă în mod chibzuit şi prevăzător considerând cu atenţie destinul nostru: este îndemnul adresat de Papa credincioşilor duminică la întâlnirea cu pelerinii la Castel Gandolfo pentru rugăciunea Îngerul Domnului. Benedict al XVI-lea a amintit astfel că pe pământ „suntem doar în trecere” şi trebuie deci să ne pregătim la întâlnirea cu Cristos într-o tensiune constantă spre cer.

 
Comentează teologul iezuit, părintele Marcu Ivan Rupnik:
Ins - „Mi se pare că punctul de plecare este adevărul creştinului, adică identitatea sa. Noi primim viaţa în Botez. Nu avem nici o altă viaţă decât cea primită la Botez. Iar prin Botez noi primim viaţa care este a lui Dumnezeu. Prin urmare, vocaţia creştinului este comuniunea cu Dumnezeu şi această viaţă primită de la Dumnezeu, care este tocmai comuniunea. Chiar viaţa aceasta, de fapt, noi nu o primim individual, ci o primim în sânul Bisericii. Mă gândesc a lua în considerare în mod serios identitatea creştinului, adevărul său, înseamnă a şti că noi avem patria în comuniunea misterioasă a unei iubiri ce nu se epuizează niciodată, care nu poate fi scrutată niciodată îndeajuns şi anume că noi sau trăim din acel izvor sau nu trăim”.

Bucuria adevărată nu derivă din bunurile materiale care sunt bunuri iluzorii: acest avertisment al Pontifului este deosebit de urgent astăzi, într-o societate - ştim bine - atât de impregnată de tendinţe materialiste şi care uneori tinde să ridice consumismul la stil de viaţă…
Ins - „Nu vom ajunge niciodată să trăim plinătatea acestei comuniuni pe care Dumnezeu ne-o rezervă şi o păstrează pentru escatologie, pentru timpurile împlinite şi sfârşitul lumii. Nu vom ajunge niciodată la ea dacă nu o trăim deja astăzi, în dimensiunea noastră istorică. Consider că lucrurile posedate, faptul acesta de a pune mâna pe lucruri şi a le ţine pentru sine, înseamnă tocmai a face ca lucrurile să moară.Lucrurile devin imediat moarte, mute, nu mai vorbesc, nu mai comunică nimic. E de ajuns să ne gândim din nou la Botez şi la toate Sacramentele. Cum spun mulţi Părinţi ai Bisericii, mai ales Părinţii sirieni, orientali, doar în Sacramente materia devine cu adevărat aşa cum este voinţa Creatorului”.

Papa a amintit la rugăciunea „Angelus” că primii creştini trăiau şi se considerau străini aici pe pământ. Acest lucru sugerează cele afirmate de Scrisoarea către Diognet în care se spune despre creştini că „locuiesc în lume dar nu sunt ai lumii”. Totuşi, aceasta nu este o invitaţie la a întoarce spatele în faţa suferinţelor lumii…Şi duminică la întâlnirea pentru Îngerul Domnului papa Benedict a lansat un îndurerat apel pentru populaţiile din sud-estul Asiei lovite de mari inundaţii în aceste zile…
Ins - „Tocmai aceasta este cu adevărat atitudinea creştinului. Acest dezinteres, într-un anumit sens, pe care creştinul îl are faţă de lume, este în legătură cu chestiunea posesiei lumii. Creştinul nu este posesiv, nici în privinţa lumii, nici a istoriei deoarece istoria nu se derulează după cum se gândeşte creştinul, întrucât Isus însuşi s-a manifestat în mijlocul chinurilor istoriei. Creştinul nu posedă, nu e posesiv nici în relaţiile cu alţii. Vocaţia creştinului este - aşa cum afirmă Sfântul Paul - „a trăi lucrurile ca şi cum nu ar fi”, ceea ce nu vrea să spună a nu se interesa de lucruri ci a şti că ultimul cuvânt este al Domnului. Nu trebuie să aibă o atitudine agresivă nici faţă de istorie, ca şi cum noi am şti cât ar fi de frumos dacă istoria ar merge într-o direcţie pe care o vrem noi şi de aceea ne sforţăm pentru ca să meargă în sensul voit de noi: acest lucru nu e creştinesc! Deoarece Cristos însuşi nu a procedat astfel! Totuşi, în orice scenariu istoric, creştinul găseşte situaţia ideală pentru a arăta ceea ce el este: comuniune cu Dumnezeu şi cu oamenii”.
 
Aici serviciul audio: