Pe acest pământ, toţi suntem în trecere; cetatea cu temelii solide este cerul: Benedict
al XVI-la la rugăciunea "Angelus" la Castel Gandolfo. Apel la solidaritate cu populaţiile
din sud-estul Asiei lovite de inundaţii (text)
(RV - 12 august 2007) Numeroşi pelerini s-au reunit duminică la Castel Gandolfo
în curtea interioară a reşedinţei pontificale pentru a asculta alocuţiunea Papei şi
a se ruga împreună antifonul marian Îngerul Domnului, acea rugăciune
care, potrivit tradiţiei catolice, se recită de trei ori pe zi, dimineaţa, la amiază
şi seara, contemplând principalele mistere ale mântuirii.
În
continuare, alocuţiunea lui Benedict al XVI-lea în traducerea noastră de lucru.
„Dragi
fraţi şi surori, liturgia acestei duminici, a XIX-a din timpul ordinar ne pregăteşte,
într-un anume fel, la solemnitatea Ridicării Mariei la cer pe care o vom celebra la
15 august. De fapt, ea este cu totul orientată spre viitor, spre cer, unde Fecioara
Sfântă ne-a precedat în bucuria paradisului. În special, pagina evanghelică, continuând
mesajul duminicii trecute, invită creştinii să se detaşeze de bunurile materiale în
mare parte iluzorii, şi să-şi îndeplinească în mod fidel propria datorie cu o tendinţă
constantă spre înalt. Credinciosul rămâne treaz şi vigilent pentru a fi gata să-l
primească pe Isus când va veni în slavă. Prin exemple luate din viaţa cotidiană, Domnul
îndeamnă ucenicii săi să trăiască în această dispoziţie interioară, asemenea acelor
servitori din parabolă care sunt în aşteptarea întoarcerii stăpânului lor:”Fericiţi
sunt servitorii aceia - spune El - pe care stăpânul la întoarcerea sa îi va găsi încă
veghind” (Lc 12,37). Trebuie, deci, să veghem, rugându-ne şi făcând binele.
Este
adevărat, pe pământ suntem toţi în trecere, cum bine ne aminteşte a doua lectură a
liturgiei de azi, luată din Scrisoarea către Evrei. Ea ni-l prezintă pe Abraham în
haină de pelerin, ca un nomad care trăieşte într-un cort şi poposeşte într-o regiune
străină. Ceea ce îl călăuzeşte este credinţa. „Datorită credinţei - scrie autorul
sacru - Abraham, chemat de Dumnezeu, a ascultat plecând către o ţară care urma să-i
fie dată de moştenire şi a plecat fără să ştie unde merge (Ev 11,8). Adevărata
sa ţintă era de fapt „cetatea cu temelii solide, al cărei arhitect şi constructor
este însuşi Dumnezeu (Ev11,10). Cetatea la care se face aluzie nu este
în lumea aceasta, dar este paradisul. Era foarte conştientă de aceasta comunitatea
creştină primară care se considera „străină” aici pe pământ şi numea nucleele sale
rezidente în oraşe „parohii”, ceea ce înseamnă tocmai colonii de străini (în greacă
pàroikoi) (cfr 1Pt 2,11). În felul acesta primii
creştini trăiau caracteristica cea mai importantă a Bisericii, care este tocmai tinderea
spre cer. Liturgia de astăzi a Cuvântului vrea de aceea să ne invite să ne gândim
„la viaţa veacului ce va veni”, cum repetăm de fiecare dată când prin Crez facem profesiunea
noastră de credinţă. O invitaţie la a ne cheltui existenţa în mod chibzuit şi prevăzător,
la a considera cu atenţie destinul nostru, adică acele realităţi pe care noi le chemăm
ultime: moartea, judecata finală, veşnicia, iadul şi raiul.
Fecioara Maria,
care din cer veghează asupra noastră, să ne ajute să nu uităm că aici, pe pământ,
suntem doar în trecere şi să ne înveţe să ne pregătim la a-l întâlni pe Isus care
„şade de-a dreapta lui Dumnezeu Tatăl Atotputernicul, de unde va veni să-i judece
pe cei vii şi pe cei morţi”.
După recitarea antifonului marian „Angelus”,
Papa a adresat saluturi particulare în limbile franceză, engleză, germană, spaniolă,
polonă şi italiană.
Dar mai întâi în italiană
a lansat un mesaj către populaţiile din ţările Sud-Estului Asiatic
lovite de inundaţii:
„Zilele trecute, grave inundaţii au devastat diferite
ţări din sud-estul asiatic provocând numeroase victime şi milioane de fără adăpost.
Exprimând profunda mea participare la durerea populaţiilor lovite, îndemn comunităţile
bisericeşti să se roage pentru victime şi să susţină acele iniţiative de solidaritate
promovate pentru a alina suferinţele atâtor persoane greu încercate. Să nu lipsească
acestor fraţi şi surori ale noastre ajutorul imediat şi generos al Comunităţii internaţionale!”
În
cuvântul adresat pelerinilor polonezi Papa a spus că prin ei adresează salutul său
şi expresiile de uniune sprituală cu toţi cei care în aceste zile se duc la Jasna
Gora şi la celelalte sanctuare mariane. Oboseala drumului unită cu rugăciunea fierbinte
să aducă roade abundente în viaţa fiecăruia dintre pelerini, a familiilor lor şi a
întregii societăţi din Polonia", a fost urarea papei Benedict .