Ecumenismul în magisteriul papei Benedict al XVI-lea: Dialogul onest şi loial constituie instrumentul tipic al căutării unităţii

(RV – 12 august 2007) „Ecumenismul în Magisteriul papei Benedict al XVI-lea”, este titlul ultimei părţi a ghidului de 88 de pagini, realizat de Radio Vatican, cu ocazia celei de-a treia Adunări Ecumenice Europeane de la Sibiu, din 4-9 septembrie 2007, cu titlul 'Lumina lui Cristos luminează tuturor. Speranţa de reînnoire şi unitate în Europa'. Reamintim că ediţia acestui ghid este îngrijită de redactorul Luis Badilla Morales, lucrarea ilustrând – în trei părţi – istoria parcursului ecumenic promovat de Conferinţa Bisericilor Europene (CBE) şi de Consiliul Conferinţelor Episcopale Europene (CCEE).
Din antologia de texte ecumenice ale Sfântului Părinte, din perioada 2005 – 2007, unul dintre cele mai edificatoare este omilia rostită în seara de joi, 25 ianuarie a.c., în cadrul celebrării Vesperelor solemne pentru sărbătoarea Convertirii Sfântului Paul. Celebrarea s-a desfăşurat la Roma, în bazilica Sfântul Paul din afara zidurilor şi a încheiat Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creştinilor.
Amintind că nu există un ecumenism adevărat fără Isus, fără convertire, Papa a spus: „Isus este cel care vindecă de neputinţa de a comunica şi de divizarea dintre oameni iar ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu este angajarea ecumenică prioritară a fiecărui creştin, pentru a se putea ajunge la unitatea credinţei.” Cu aceiaşi ocazie, Benedict al XVI-lea a subliniat faptul că „ascultarea şi traducerea în viaţă a Cuvântului lui Dumnezeu” constituie un aspect esenţial al drumului ecumenic: „Nu suntem de fapt noi cei care facem sau organizăm unitatea Bisericii”, a spus Papa. „Biserica nu se construieşte pe sine şi nu trăieşte din sine, ci din cuvântul creator care vine din gura lui Dumnezeu. A asculta împreună cuvântul lui Dumnezeu; a practica lectio divina a Bibliei, adică lectura legată de rugăciune; a se lăsa surprinşi de noutatea, care nu se învecheşte niciodată şi niciodată nu se epuizează, a cuvântului lui Dumnezeu; a depăşi surzenia noastră pentru acele cuvinte care nu se potrivesc cu prejudecăţile noastre şi cu opiniile noastre; a-i asculta şi studia şi pe cei care înainte de noi au ascultat cuvântul lui Dumnezeu pentru a învăţa de la ei şi astfel a citi Biblia în această lungă şi bogată tradiţie a ascultării; toate acestea constituie un drum de parcurs pentru a ajunge la unitatea credinţei, ca răspuns la ascultarea Cuvântului”.
Ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu duce apoi la „a-l transmite altora, celor care nu l-au ascultat niciodată sau celor care l-au uitat şi îngropat între spinii preocupărilor şi înşelăciunilor lumii”, a adăugat Sfântul Părinte. Şi, în acest sens, a lansat acest interogativ: „Trebuie să ne întrebăm: noi creştinii, nu am devenit poate prea muţi? Nu ne lipseşte oare curajul de a vorbi şi mărturisi cum au făcut cei care erau martori ai vindecării surdomutului în ţinutul Decapoli? Lumea noastră are nevoie de această mărturie; aşteaptă mai ales mărturia comună a creştinilor”. Şi, continuă Papa, „ascultarea lui Dumnezeu implică şi ascultarea reciprocă, dialogul între Biserici şi Comunităţile ecleziale. Dialogul onest şi loial constituie instrumentul tipic al căutării unităţii, de care nu se poate face abstracţie”.

Aici serviciul audio: