Benedict al XVI-lea: Natura îndeamnă la trăirea căsătoriei în fidelitate, pentru întreaga
viaţă
(RV – 11 august 2007) Fiţi, prin fidelitate voastră reciprocă, „imaginea luminoasă
a lui Dumnezeu”. Acesta este îndemnul adresat de Benedict al XVI-lea perechilor
recent căsătorite, prezente la audienţa generală de miercuri. Şi la întâlnirea avută
joi, la Castel Gandolfo, cu tinerii arhidiecezei de Madrid, Papa a pus accentul pe
frumuseţea iubirii familiale, exprimată prin acel „da” total, spus în faţa lui Dumnezeu.
Revin în actualitate, în aceste zile, cuvintele Papei legate de adevărata natură a
căsătoriei, rostite pe 24 iulie a.c., la întâlnirea cu clerul diecezelor italiene
de Treviso şi Belluno Feltre. Trebuie redescoperită natura căsătoriei, ce „se exprimă
în mod diferit” faţă de deprinderea modernă, observă Sfântul Părinte, răspunzând unui
paroh la întâlnirea de la Auronzo di Cadore şi subliniind faptul că astăzi s-a pierdut
semnificaţia profundă a instituţiei căsătoriei: INS – „Modelul 'aşa
cum fac toţi' devine un prototip în contrast cu ceea ce indică natura. Astfel, devine
normal a se căsători, a divorţa, a se recăsători, şi nimeni, sau aproape nimeni, nu
se mai gândeşte la faptul că acest comportament contrazice natura umană. De aceea,
pentru a ajuta să se ajungă realmente la căsătorie – nu doar în sensul Bisericii,
dar şi al Creatorului – trebuie să restaurăm capacitatea de a asculta natura”.
Chiar
natura, a spus Papa, ne invită să trăim căsătoria „în fidelitate, pentru întreaga
viaţă, în ciuda suferinţelor pe care le implică creşterea împreună, în iubire”. Referindu-se
la fenomenul crizelor matrimoniale, Benedict al XVI-lea a reafirmat importanţa cursurilor
de pregătire pentru căsătorie. Acestea, a spus Papa, trebuie să fie un parcurs al
redescoperirii de sine, care să ajute în luarea unei decizii corecte, în vederea unei
căsătorii care să fie după voinţa Creatorului. Însă, aceste cursuri, nu sunt suficiente: INS
– „Aceste cursuri pregătitoare pentru 'descoperire propriei persoane' şi pentru
însuşirea adevăratei voinţe matrimoniale sunt de mare importanţă. Dar nu sunt suficiente
pentru înfruntarea marilor crize ce apar după căsătorie. Aşadar, este importantă acompanierea
permanentă a soţilor, cel puţin în primii zece ani de căsătorie. De aceea, în parohii,
trebuie acordată atenţie nu doar cursurilor de pregătire ci şi comuniunii în parcursul
care urmează căsătoriei; în sensul acompanierii soţilor aflaţi la început de drum,
dar şi al sprijinului reciproc pe care şi-l pot acorda familiile; de pildă, familiile
care au trecut deja prin astfel de experienţe, care cunosc aceste suferinţe, aceste
tentaţii, să fie prezente în momentele lor de criză”.
Este aşadar importantă,
a subliniat Papa, „prezenţa unei reţele de familii care să se ajute reciproc şi a
diferitelor mişcări ce pot să îşi aducă o contribuţie importantă”. Sfântul Părinte
s-a referit, de asemenea, la delicata problemă a divorţaţilor recăsătoriţi: INS
– „Toţi suferim din cauza acestei probleme, pentru că toţi avem aproape de noi
persoane aflate în această situaţie şi ştim că pentru ei este o durere şi o suferinţă,
căci doresc să fie în plină comuniune cu Biserica, dar legătura căsătoriei precedente
reduce participarea lor la viaţa Bisericii.”
Ce este de făcut, se întreabă
Papa. Desigur, afirmă, nu există „o reţetă simplă” care să poată rezolva această chestiune
dureroasă. Răspunsul stă în iubire, în iubirea de aproapele care să ajute aceste persoane
aflate în dificultate să „depăşească această criză” şi să-şi asume „o fidelitate matură,
chiar dacă aceasta implică sacrificii”: INS – „Cred că doar această
iubire intensă a Bisericii, care se realizează printr-o acompaniere pe multiple planuri,
poate ajuta aceste persoane să se simtă iubite de Cristos, să se simtă membre ale
Bisericii, trăindu-şi astfel credinţa, chiar dacă se află într-o situaţie dificilă”.