Adunare Ecumenică Europeană de la Sibiu, un nou impuls apropierii dintre Orient şi
Occident, dintre ortodoxie, catolicism şi protestantism
(RV – 8 august 2007) „Construirea noii Europe din perspectiva efortului ecumenic”
este titlul reflecţiei preotul iezuit Andrei Koprowski,
director de programe la Radio Vatican, în legătură cu cea de-a treia Adunare Ecumenică
Europeană de la Sibiu. „După cum afirmă responsabilii Conferinţei
Bisericilor Europene (CBE) şi ai Consiliului Conferinţelor Episcopale Europene (CCEE)
– scrie părintele Koprowski – Adunarea de la Sibiu 'nu va trata diferenţele doctrinale
dintre Biserici, ci va fi o oportunitate de a reflecta, de a celebra şi mărturisi
împreună, ca şi creştini, credinţa în Isus Cristos'. Scopul este precis: de a redescoperi
darul de lumină pe care Evanghelia îl oferă Europei de astăzi şi de a reda creştinilor
acestui continent încrederea în posibilitatea de a trăi şi mărturisi Evanghelia chiar
şi în contextul unei culturi marcate şi sfâşiate de secularism; o cultură în care
este necesară 'organizarea speranţei', aşa cum spunea Ioan Paul al II-lea. Azi,
mai mult ca oricând, dinamismul ecumenismului este chemat să dea răspunsuri întrebărilor
profunde şi urgente pe care societatea europeană şi le pune în legătură aspectele
spirituale: întrebări despre semnificaţia vieţii, despre echitate şi solidaritate.
Un alt scop este acela 'de a favoriza şi ilumina procesul de unificare europeană',
cu dorinţa 'de a aprofunda întâlnirile şi dialogul dintre religiile prezente în Europa'.
Participanţii la cea de-a treia Adunare Ecumenică Europeană de la Sibiu vor dezbate
teme de mare actualitate, precum libertatea religioasă, laicitatea, justiţia şi pacea
conservarea ambientului şi fenomenul migraţiei.” Şi, continuă directorul de programe
de la Radio Vatican: „În România, ţară cu mari posibilităţi şi leagăn al unor mari
comori spirituale, cea de-a treia Adunare Ecumenică Europeană este chemată să dea
un nou impuls apropierii dintre Orient şi Occident, dintre ortodoxie, catolicism şi
protestantism, privind spre Cristos, singurul Domn al istoriei şi evitând astfel reducerea
credinţei la un simplu paliativ al convieţuirii sociale şi înlăturarea caracteristicii
sale supranaturale. Doar cu astfel de intenţii şi certitudini apare astăzi posibilă
reconstruirea unui cadrul spiritual fără de care Europa nu s-ar fi putut forma.”