Bogăţiile nu sunt un bine absolut; priviţi la cele de "Sus"; astăzi, sărbătoarea sfinţirii Bazilicii Sfânta Maria cea Mare din Roma, mâine "Schimbarea la Faţă". Rugăciune pentru odihna veşnică a patriarhului Teoctist: alocuţiunea lui Benedict al XVI-lea la rugăciunea "Angelus" (text)

(RV - 5 august 2007) Numeroşi credincioşi s-au reunit duminică în curtea interioară a reşedinţei pontificale din Castel Gandolfo pentru a asculta alocuţiunea de zidire sufletească a Papei Benedict al XVI-lea şi a se ruga împreună tradiţionalul antifon marian „Angelus Domini - Îngerul Domnului”, rugăciune ce evocă principalele mistere ale credinţei creştine: zămislirea, naşterea, viaţa, patimile, moartea şi învierea Domnului şi Mântuitorului Nostru Isus Cristos.

Papa a vorbit despre Liturghia duminicală care atrage atenţia în privinţa modului de a ne raporta la bunurile materiale; a amintit sărbătoarea Schimbării la Faţă de la 6 august, sărbătoare legată şi de moartea papei Paul al VI-lea în 1978 la castel Gandolfo; s-a referit la sărbătoarea Sfinţirii Bazilicii Sfânta Maria cea Mare, de la 5 august, prima bazilică din Occident construită în cinstea Sfintei Fecioare Maria.

După recitarea antifonului, Papa a evocat cu stimă şi afecţiune figura patriarhului ortodox Teoctist şi s-a rugat pentru odihna şi pacea „acestui Frate al nostru”.

Iată textul alocuţiunii în traducerea noastră de lucru:

„Dragi fraţi şi surori, în duminica de astăzi a XVIII-lea din Timpul ordinar, cuvântul lui Dumnezeu ne stimulează să reflectăm despre modul cum trebuie să fie raportul nostru cu bunurile materiale. Bogăţia, deşi fiind în sine un bine, nu trebuie considerată un bine absolut. Mai presus de toate ea nu asigură mântuirea, din contra ar putea chiar să o compromită în mod serios. Tocmai din cauza acestui risc Isus, în pagina evanghelică de azi, îi pune în gardă pe ucenicii săi. Este înţelepciune şi virtute a nu-şi ataşa inima de bunurile acestei lumi, deoarece totul trece, totul poate sfârşi dintr-odată. Comoara adevărată pe care trebuie să o căutăm fără oprire pentru noi creştinii stă în „lucrurile de sus, unde Cristos şade de-a dreapta Tatălui”. Ne aminteşte aceasta astăzi Sfântul Paul în Scrisoarea către Coloseni, adăugând că viaţa noastră „ este ascunsă de acum cu Cristos în Dumnezeu” (cfr 3,1-3).

La îndreptarea privirii spre „cele de sus”, spre Cer, ne invită solemnitatea Schimbării la Faţă a Domnului, pe care o vom celebra mâine. În povestirea evanghelică a Schimbării la Faţă pe munte, ne este dat un semn prevestitor ce ne permite să aruncăm o privire de scurtă durată în împărăţia sfinţilor unde şi noi, la terminarea existenţei noastre pământeşti, vom putea participa la slava lui Cristos, care va fi completă, totală şi definitivă. Atunci tot universul va fi transfigurat şi se va împlini, în sfârşit, planul divin al mântuirii. Ziua solemnităţii Schimbării la Faţă rămâne legată de amintirea veneratului meu predecesor, Servitorul lui Dumnezeu Paul al VI-lea care tocmai aici, la Castel Gandolfo, în 1978 şi încheiat misiunea şi a fost chemat să intre în casa Tatălui ceresc. Amintirea sa să ne fie de invitaţie la a privi spre Înalt şi la a sluji cu fidelitate pe Domnul şi Biserica, aşa cum el a făcut în ani nu uşori ai secolului trecut.

Să ne dobândească acest har Fecioara Maria pe care astăzi o amintim în mod special, celebrând comemorarea liturgică a Sfinţirii Bazilicii Sfânta Maria cea Mare. Aşa cum e ştiut, aceasta este prima bazilică din Occident construită în cinstea Mariei şi reconstruită în anul 432 de papa Sixt al III-lea pentru a celebra divina maternitate a Fecioarei, dogmă ce fusese proclamată solemn în Conciliul ecumenic din Efes cu un an mai înainte. Fecioara care, mai mult decât orice altă creatură, a participat la misterul lui Cristos, să ne susţină în drumul nostru de credinţă pentru ca, aşa cum liturgia invită să ne rugăm în această zi, „lucrând cu forţele noastre pentru a supune pământul să nu ne lăsăm stăpâniţi de pofta de avere şi de egoism, dar să căutăm întotdeauna ceea ce valorează înaintea lui Dumnezeu”.

După recitarea rugăciunii „Angelus - Îngerul Domnului”, duminică la Castel Gandolfo, papa Benedict al XVI-lea, înainte de saluturile în limbile franceză, engleză, germană, spaniolă, polonă şi italiană, tot în această limbă din urmă a exprimat un gând special pentru Biserica Ortodoxă Română, acum, după plecarea la cele veşnice a patriarhului Teoctist.

„Doresc acum să adresez un gând special responsabililor şi credincioşilor Bisericii Ortodoxe Române la puţine zile după dispariţia Patriarhului Prea Fericirea Sa Teoctist. La funeraliile solemne care au avut loc vinerea trecută în catedrala patriarhală din Bucureşti, am trimis ca reprezentant al meu pe cardinalul Walter Kasper, preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor, împreună cu o delegaţie specială. Îmi este drag să amintesc cu stimă şi afecţiune această nobilă figură de Păstor care a iubit Biserica sa şi a dat o contribuţie pozitivă relaţiilor dintre catolici şi ortodocşi, încurajând constant Comisia Mixtă Internaţională pentru Dialogul teologic dintre Biserica Catolică şi Biserica Ortodoxă în ansamblul ei. Dovezi clare ale angajării sale ecumenice sunt şi cele două Vizite pe care el le-a făcut veneratului meu Predecesor Ioan Paul al II-lea şi primirea pe care, la rândul său, Patriarhul i-a rezervat-o Episcopului Romei în istoricul său pelerinaj în România din 1999. „Veşnică să-i fie pomenirea”, astfel tradiţia liturgică ortodoxă încheie slujba funebră a celor care au adormit întru Domnul. Ne însuşim această invocaţie, cerând Domnului să-l primească pe acest Frate al nostru în împărăţia sa de lumină nesfârşită şi să-o dea odihna şi pacea făgăduite servitorilor credincioşi ai Evangheliei”.

În celelalte saluturi particulare adresate pelerinilor, Papa s-a referit la Liturghia duminicală cu îndemnul de a nu-şi lega inima de bunurile materiale; apoi referire şi la perioada vacanţei, a concediilor, timp de recuperare a forţelor fizice dar şi de refacere pe plan spiritual.