Funeraliile patriarhului ortodox Teoctist conduse de patriarhul ecumenic Bartolomeu I în prezenţa unei delegaţii a Sfântului Scaun

(RV - 3 august 2007) Doliu naţional vineri în România. Prea Fericitul Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, trecut la cele veşnice, luni, 30 iulie, a fost înmormântat vineri într-o criptă a catedralei patriarhale din Bucureşti. Slujba de înmormântare, un serviciul religios specific călugărilor, la care au asistat peste 8.000 de credincioşi din întreaga ţară şi delegaţii din străinătate, a fost condusă de Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului Bartolomeu I şi oficiată împreună cu membri ai Sfântului Sinod al BOR.

”Vrednicul de pomenire Patriarh a râvnit la slava lui Dumnezeu şi s-a jertfit pentru a aduce strălucire Bisericii şi poporului său, a subliniat Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului Bartolomeu I, la sfârşitul slujbei de înmormântare a Întâistătătorului BOR. Viaţa lui a cunoscut suişuri şi coborâşuri şi a însemnat multe lupte grele şi jertfire de sine. L-am cunoscut pe Prea Fericitul întru adormire ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, plin de închinăciune, cu vastă experienţă în chivernisirea treburilor bisericeşti şi cu simţire şi cuget cu adevărat bisericesc. I-am cunoscut dragostea pentru buna rânduială şi podoaba bisericii şi respectul faţă de rânduielile canonice şi instituţiile bisericeşti aşa cum au fost ele aşezate şi binecuvântate de către sfinţii noştri părinţi de Dumnezeu purtători”, a mai spus Patriarhul Bartolomeu I.
Patriarhul Ecumenic a subliniat totodată că Biserica Mamă a Constantinopolului împărtăşeşte durerea şi mângâierea Bisericii Ortodoxe Române surori şi a evidenţiat relaţiile trainice care au fost consolidate între cele două de către PF Teoctist. Bartolomeu I s-a rugat de asemenea ca harul să coboare peste BOR, astfel încât să meargă înainte şi se întărească, urmând tradiţiei bisericeşti ortodoxe, al cărei păstrător a fost Patriarhul Teoctist.

Prin moştenirea spirituală pe care a lăsat-o tuturor românilor, Patriarhul Teoctist rămâne 'o călăuză şi un chip luminos', a subliniat Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Daniel, la finalul slujbei de înmormântare a Întâistătătorului BOR. Mitropolitul Daniel a evidenţiat dăruirea cu care PF Teoctist L-a slujit pe Hristos de la vârsta de 14 ani, precum şi respectul faţă de părinţi, duhovnici şi profesori.
Înaltul ierarh a arătat că, deşi în perioada comunistă Biserica a fost oprimată, Patriarhul Teoctist a reuşit să restaureze un număr mare de biserici şi mănăstiri şi chiar să zidească lăcaşuri noi de cult. 'Deşi nu era uşor, s-au tipărit cărţi religioase, calendare şi iconiţe pentru a menţine flacăra credinţei', a afirmat Mitropolitul Daniel. După anii '90, activitatea Patriarhului a cunoscut un 'avânt pastoral', el înfiinţând mai multe centre social-caritabile, eparhii noi atât în ţară, cât şi în străinătate, precum şi şcoli teologice. 'Deşi ne despărţim de trupul său, rămânem uniţi sufleteşte prin rugăciune', a adăugat Mitropolitul Daniel.

La funeraliile PF Teoctist, a luat parte şi o delegaţie a Sfântului Scaun alcătuită din cardinalul Walter Kasper, preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor, mons. Brian Farrell, secretar al aceluiaşi departament şi arhiepiscopul Jean-Claude Périsset, nunţiu apostolic în România. La terminarea Liturghiei, după prezentarea tuturor mesajelor de către delegaţiile ortodoxe, cardinalul Walter Kasper a dat citire în engleză mesajului de condoleanţe din partea Papei Benedict al XVI-lea adresat Eminenţei Sale Daniel, care asigură interimar locotenenţa Patriarhiei Ortodoxe Romane:

“Aflând cu tristeţe de trecerea la Domnul a PF Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, mă grăbesc să Vă împărtăşesc, ÎPS Voastre, Sf. Sinod şi tuturor membrilor Bisericii, sincerele condoleanţe şi doresc să Vă asigur de solidaritatea mea cu toţi cei care deplâng adormirea întru Domnul a acestui distins şi mult preţuit conducător al Bisericii. Vizita iubitului meu predecesor Ioan Paul al II-lea la PF Teoctist, în 1999, şi vizita PF Sale la Episcopul Romei, în 2002, va rămâne în memoria Bisericilor noastre ca un dar al lui Dumnezeu, care a întărit şi a dat un nou impuls prieteniei crescânde şi relaţiei fraterne dintre Biserici. Amândouă personalităţile erau decise să scrie o nouă pagină în istoria comunităţilor noastre, pentru a depăşi un trecut dificil care încă ne apasă şi astăzi, şi privind înainte cu încredere la ziua în care divizările dintre cei care il urmează pe Hristos vor fi depăşite. Mă rog ca Biserica Ortodoxă Română să se poată bucura de moştenirea atâtor ani de înţeleaptă slujire a Patriarhului Teoctist, şi ca Dumneavoastră să puteţi fi întăriţi prin roadele apostolatului său, în timp ce nobilul său suflet îl încredinţaţi iubirii milostive a Tatălui nostru ceresc. Asigurându-Vă de rugăciunile mele, în aceste momente de durere doresc să transmit Dumneavoastră şi celorlalţi fraţi în episcopat cele mai sincere urări de bine în conducerea Bisericii în această perioadă de tranziţie.
Cu frăţească dragoste întru Domnul,
Benedict al XVI-lea.

Ins- secvenţe muzicale din Missa “Requiem” de Giuseppe Verdi.
Episcopatul catolic din România a fost prezent prin ÎPS Ioan Robu, arhiepiscop mitropolit de Bucureşti şi preşedinte al Conferinţei episcopale române, arhiepiscopul major PFLucian, al Bisericii Române Unite cu Roma, vicepreşedinte al Conferinţei episcopale române, PS Petru Gherghel, episcop al diecezei de Iaşi şi PS Alexandru Mesian, episcop al eparhiei greco-catolice de Lugoj şi PS Virgil Bercea, episcop al eparhiei greco-catolice de Oradea.
Ins- secvenţe muzicale din Missa „Requiem” de G.Verdi.

Aici serviciul audio: