Preotul nu este un birocrat al sacrului; evoluţia este un fapt dar nu explică totul, nu exclude creaţia; formarea tinerilor: între problemele abordate de Papa la întâlnirea de marţi cu preoţii diecezelor de Treviso e de Belluno-Feltre

(RV - 25 iulie 2007) Momente de odihnă, miercuri pentru Benedict al XVI-lea care a petrecut dimineaţa în viaţa din Lorenzago di Cadore. Papa a dedicat lucrului o parte a timpului şi nu s-a îndepărtat de reşedinţă. Marţi după-amiază, în schimb, Sfântul Părinte nu a renunţat la obişnuita plimbare şi la recitarea Rozariului în verdele naturii.

Cu noi, trimisul ziarului Avvenire, Salvatore Mazza:
Ins - „Benedict al XVI-lea, ca de obicei, spre ora 18 a lăsat vila şi dus la unul din locurile unde fusese deja zilele trecute, la capela Sfântului Anton, abate care se găseşte la Lorenzago. Aici a recitat Rozariul. S-a oprit puţin în micul parc din jurul capelei pentru scurta plimbare. Nu se aştepta să iasă, deoarece marţi a fost în zonă o violentă furtună, pe cât de violentă pe atât de scurtă. Se credea decă că nu era ziua potrivită. Dar, trecută furtuna, a revenit un timp splendid şi Papa a decis deci să iasă, oricum. S-a reîntors, ca întotdeauna, puţin după ora 19, la vilă pentru cină şi odihna de noapte.

Marţi dimineaţă, cum v-am informat, Papa a întâlnit clerul diecezelor de Belluno-Feltre şi de Treviso. Ce rezonanţe, care sunt ecourile acestei întâlniri?
Ins - „Vorbind cu preoţii, după întâlnire, pot spune că erau toţi foarte mulţumiţi. Au subliniat importanţa celor spuse de Papa. S-a vorbit înainte de toate de pastoraţie, de probleme foarte concrete, precum dialogul ci imigraţii, problema tinerilor, educaţia, slujirea preoţească.
Prin cele 10 întrebări puse Papei de preoţi, s-au abordat diferite subiecte. Întâlnirea s-a desfăşurat în biserica Sfânta Iustina, martiră din localitatea Auronzo di Cadore. Au participat peste 400 de preoţi.

Dar să ascultăm impresiile episcopului de Belluno-Feltre, mons. Giuseppe Andrich:
Ins - „A fost pentru noi o întâlnire cu adevărat memorabilă, prin simplicitatea şi profunzimea ei. Nu a fost o conversaţie sumară, nu a dat ideea de lisă de precizie, sau răspunsuri superificale, dar o simplicitate ce meregea la esenţial şi care denotă în el, pot spune, acea metodă de a vedea simultan multele aspecte ale unei probleme, identificând cu mare precizie priorităţile şi având o vedere de ansamblu a dimensiunii pastorale în Biserica noastră şi a preoţilor noştri, pentru a face capabili să fie păstori şi nu funcţionari, birocraţi ai sacrului”.
Papa a înfruntat şi probleme tineretului, o temă ce-i stă la inima papei Benedict…
Ins - Fără îndoială, în special aş vrea să subliniez acea intervenţie care căuta să identifice motivul pentru atât suferinţă în sufletul tinerilor dincolo de superficialitatea aparentă a modului lor de a se comporta. Acea suferinţă ce duce la disperare, pe care Papa a identificat-o ca un non-sens pentru viaţă ce derivă dintr-o cultură care astăzi nu mai reuşeşte să înfrunte problemele reale, mai ales a celui care aspiră la o mare fericire. Şi problema sinuciderilor sau a morţilor pe străzi în cursele rutiere temerare, în căutarea de emoţii puternice, ce nu pot duce însă la fericire. Teme de acest fel au fost înfruntate de Sfântul Părinte”.
Papa a vorbit despre prezenţa unei raţiuni creatoare ce poate da nou imbold şi pentru viaţa, pentru existanţa, pentru viitorul tinerilor…
Ins - „A trasat o perspetivă istorică şi o prspectivă asupra viitoruluii pentru acest mit al unei ştiinţşe care în oarecare măsură se contrapune credinţei. Această problemă a unei lumi în care Dumnezeu nu există, care devine o lume a arbitrarului”.
Mons. Andrich, tema centrală privea pastoraţie şi aici Papa a fost foarte clar: preotul nu este un birocrat, un funcţionar al sacrului…
Ins - „Desigur. Acest punct a fost deosebit de acceptat de acei preoţi cu care am putut apoi să vorbesc, fiind considerat fundamental, pentru că organizarea actuală pe care noi episcopii trebuie să o facem pentru o distribuţie a clerului, care să răspundă problemei dimunuării puternice a numărului, preoţilor, deci necesitatea unui noi organizări în care preotul să fie mai mult în serviciul tuturor, fapt ce comportă sub unele aspecte o preocupare exagerată în preoţi pentru atâtea forme organizative. Cred însă ce trebuie să împărţim responsabilitatea între noi preoţii şi credincioşii laici în această stare de lucruri, pentru de multe ori se cere de la Biserică şi de la preot atâtea lucruri, care se îndepărtează de acel serviciu fundamental pentru Evanghelie şi pentru creşterea iubirii în lume”.

Oricum, mare este entuziasmul preoţilor care l-au întâlnit pe Papa. Deosebit de apreciate răspunsurile lui Benedict al XVI-lea la întrebările puse de preoţi. Să ascultăm parohul bisericii Sfinţii Eermagora şi Fortunat din Lorenzago di Cadore:
Ins - „Papa a subliniat ascultarea, marţi, în aproape toate răspunsurile: acultarea. Poate avem prea multe lucruri de spus şi astăzi nimeni nu mai ascultă, şi în schimb, cred că această atitudine tipic spiritualităţii mariane, aceea de a asculta pentru a-l înţelege bine pe altul - care poate fi un laici, un simplu credincios, poate fi o persoană de altă opinie, de altă religie - este foarte importantă. Apoi au ieşit la iveală problemele Conciliului. Atunci Papa a spus: „Umilinţă fără triumfalism”. O atitudine foarte frumoasă - dar a dădugat - şi hotărăre în acţiune.

A subliniat participarea activă a laicilor la viaţa Bisericii, importanţa prezenţei mişcărilor ecleziale, disponibilitatea lor”.
A spus că trebuie să fim mereu martori ai speranţei, prin civinte explicite, dar mai ales prin stilul de viaţă să purtăm convingerea că Dumnezeu ne iubeşte şi, că de cele mai multe ori e necesară şi crucea”.
Care alte întrebări au mai fost puse Papei?
Ins - „Un preot a întrebat: „Ce răspunsuri putem da în împrejurări dificile, în faţa acelor căsătorii creştine care în situaţii ireversibile sunt cauza atâtor suferinţe pentru că nu pot să se apropie de sacremantul Împărtăşaniei. Răspunsul Papei a fost acesta: „Adevărul cu iubire, în caritate”, şi aici stă toată sensibilitatea pastorală care cred că nu este legată de nici un doctroat ci vine din inimă”.
Ce v-a rămas întipărit mai mult din acest colocviu cu Sfântul Părinte?
Ins - „Răspunsurile sale, care au avut mereu referinţe la Dumnezeu; ca întotdeauna el îndreptă toate spre Dumnezeu. Familia, de pildă, cum a gândit-o Dumnezeu, aşa cum Dumnezeu a lăsat-o pe pământ. Astăzi în schimb, există o cultură care s-a îndepărtat de acest plan al lui Dumnezeu, motiv pentru care ne găsim în faţa unei realităţi care îl face pe omul de azi să sufere mult, să fie neliniştit. Papa ne-a spus să fim martori ai speranţei şi printr-un zâmbet, printr-o întâlnire cu bunăvoinţă; a se opri şi a vedea ce avem pozitiv în faţa noastră. Şi vorbind despre figura parohului a spus: „Să nu fir un birocrat, un funcţionar al sacrului, dar un păstor care însoţeşte, care trăieşte împrună cu turma, care creşte, care anunţă”. Specialitatea noastră este tocmai aceasta:a conduce omul la Dumnezeu, fără a se lăsa copleşit de cele ce nu ne privesc. Uneori, aceasta este o mare ispită ce provoacă atâta stres, ne doboară, motiv pentru care, apoi, rugăciunea nu mai este aceea care ar trebuie şi raportul cu Dumnezeu nu mai este profund. Cuvintele Papei ne-au încurajat mult. Iată, deci, ce observ, că lumea se apropie de Sfântul Părinte, îl caută, vrea să-l asculte ca unul căruia îi este sete. Se aleargă spre un izvor care are cuvinte simple şi profunde. Şi când vorbeşte, Benedict al XVI dă răspunsuri la problemele pe care lumea le poartă în suflet”.

Aici serviciul audio: