Da căilor dialogului pentru a garanta pacea, nu războiului şi cursei înarmărilor care deschid „spaţii de infern” în lume: vibrant apel al lui Benedict al XVI-lea la întâlnirea pentru rugăciunea „Angelus”, duminică la Lorenzago di Cadore, recitată în cadrul unei mulţimi în sărbătoare (text)

(RV - 22 iulie 2007) În actuala perioadă de odihnă estivă, papa Benedict al XVI-lea a recitat pentru a doua oară antifonul „Îngerul Domnului” la Lorenzago di Cadore împreună cu câteva mii de credincioşii din cadrul comunităţii locale, turişti prezenţi în concediu şi alte persoane venite din împrejurimi. Duminica trecută Papa a recitat „Angelus” la vechiul Castello di Mirabello, în schimb duminica aceasta întâlnirea pentru rugăciunea mariană a avut loc în Piazza Calvi, principala piaţă din Lorenzago.

Îată alocuţiunea Papei în traducerea noastră de lucru:

Dragi fraţi şi surori, în aceste zile de odihnă care, mulţumesc lui Dumnezeu, le petrec aici în Cadore, simt şi mai intens impactul dureros al ştirilor care îmi parvin în legătură cu ciocnirile sângeroase şi episoadele de violenţă ce se verifică în multe părţi ale lumii. Acest lucru mă face să reflectez astăzi încă o dată asupra dramei libertăţii umane în lume. Frumuseţea naturii ne aminteşte că am fost puşi de Dumnezeu pentru „a cultiva şi păzi” această „grădină” care este Pământul (cfr Gen 2,8-17). Şi vă cum voi într-adevăr cultivaţi şi păstraţi în modul cel mai frumos această minunată grădină a lui Dumnezeu, un adevărat paradis. Dacă oamenii trăiesc în pace cu Dumnezeu şi între ei, Pământul se aseamănă într-adevăr cu un „paradis". Păcatul din nefericire ruinează acest plan divin. generând divizări şi făcând să intre în lume moartea. Se întâmplă astfel că oamenii cedează ispitelor Celui Viclean şi se războiesc între ei. Consecinţa este că, în această minunată „grădină” care este lumea, se deschid şi spaţii de „infern”. În mijlocul frumuseţilor noastre, nu trebuie să uităm aceste situaţii în care se găsesc mulţi dintre fraţii şi surorile noastre.

Războiul cu seria sa de doliuri şi distrugeri, este dintotdeauna pe bună dreptate considerat o calamitate ce este în contrast cu proiectul lui Dumnezeu, care a creat tot pentru existenţă şi, în special, vrea să facă din neamul omenesc o familie. Nu pot, în acest moment, să nu merg cu gând la o dată semnificativă: la 1 august 1917 - în urmă cu 90 de ani - veneratul meu predecesor, papa Benedict al XV-lea a adresat celebra sa „Notă către puterile beligerante” cerând să pună capă primului război mondial ( cfr AAS9 [1917], 417-420). În timp ce bântuia acel uriaş conflict, Papa a avut curajul să afirme că era vorba de “un inutil masacru”. Această expresie a sa s-a întipărit în istorie. Ea se justifica în situaţia concretă a acelei veri din 1917, în special pe acest front din Veneto. Dar acele cuvinte, „masacru inutil”, cuprind şi o valoare mai amplă, profetică şi se pot aplica la atâtea alte conflicte care au curmat nenumărate vieţi umane.

Tocmai aceste ţinuturi în care ne găsim, care prin sine vorbesc de pace şi armonie, au fost teatru primului război mondial, aşa cum amintesc încă atâtea mărturii şi unele emoţionante cântece ale alpinilor. Sunt evenimente ce nu trebuie uitate! Trebuie trase învăţăminte din experienţele negative pe care din păcate părinţii noştri le-au îndurat, pentru a nu le repeta. Nota papei Benedict al XV-lea nu se limita la a condamna războiul; ea indica, pe un plan juridic, căile pentru a construi o pace echitabilă şi durabilă: forţa morală a dreptului, dezarmarea treptată şi controlată, arbitrajul în controverse, libertatea mărilor, iertarea reciprocă a cheltuielilor de război, restituirea teritoriilor ocupate şi tratative echitabile pentru rezolvarea chestiunilor. Propunerea Sfântului Scaun era orientată spre viitorul Europei şi al lumii, conform unui proiect creştin în inspiraţie, dar posibil de împărtăşit de către toţi întrucât bazat pe dreptul popoarelor. Este aceeaşi punere a problemei pe care Slujitorii lui Dumnezeu Paul al VI-lea şi Ioan Paul al II-lea au urmat-o în memorabilele lor discursuri la Adunarea Naţiunilor Unite repetând, în numele Bisericii: „Niciodată să nu mai fie război!”. Din acest loc de pace, în care se simte şi mai profund ca inacceptabile ororile „masacrelor inutile”, reînnoiesc apelul la a continua cu tenacitate calea dreptului, la a refuza cu hotărâre cursa înarmărilor, la a respinge mai în general tentaţia de a înfrunta noi situaţii cu vechi sisteme.
Cu aceste gânduri în inimă şi cu aceste auspicii, pentru ca aceasta să fie mereu, cum este acum graţie lui Dumnezeu un pământ de pace şi de ospitalitate. Să înălţăm acum o rugăciune specială pentru pacea în lume, încredinţând-o Mariei Preasfinte, Regina a Păcii”.

După recitarea antifonului „Îngerul Domnului” Benedict al XVI a adresat saluturi în italiană şi germană.

În italiană: „Afându-mă în Piaţa din Lorenzago, doresc să adresez salutul meu cordial locuitorilor acestui frumos sat, care m-au primit cu atâta afecţiune şi mulţumesc din nou primarului şi administraţiei comunale pentru ospitalitatea deosebită. Astăzi prima Lectură şi Evanghelia vorbesc despre ospitalitate şi mi-au venit în minte cuvintele Sfântului Benedict: a primi oaspetele ca pe Cristos. Mi se părea că sunteţi toţi benedictini pentru că m-aţi primit astfel. Salut de asemenea autorităţile regiunii Veneto şi provinciei Belluno şi primarii din toată zona Cadore. Salut cu mare cordialitate şi bucurie patriarhul de Veneţia, cardinalul Angelo Scola şi într-adevăr cu foarte mare bucurie şi cordialitate îl salut pe episcopul de Hong Kong, cardinalul Joseph Zen Ze-kiun, prezent aici astăzi cu noi cu un grup de diaconi ai săi şi ale famiilor lor. Salut apoi preşedintele Conferinţei episcopale italiene, mons. Angelo Bagnasco, arhiepisop de Genova, episcopul de belluno-Feltre, mons. Giuseppe Andrich. Mulţumesc pentru frumoasele sale cuvinte venite într-adevăr din inimă, care m-au făcut să-l revăd pe scumpul nostru Papă Luciani, bun prieten şi al meu. Salut episcopul de Treviso, mons. Andrea Bruno Mazzocato şi reprezentanţii asociaţiilor laicale din dieceza de Belluno-Feltre. Sunt, ca şi mons. Andrich, foarte bucuros că este prezent şi domnul Edoardo Luciani, fratele slujitorului lui Dumnezeu Ioan Paul I: îi adresez un salut particular. Dumneavoastră Domnule Luciani vă adresez un salut deosebit din toată inima cu mare bucurie. Mulţumesc pentru prezenţa dumneavoastră.
Primesc cu bucurie vilegiaturiştii şi pelerini, în special părinţii Congregaţiei Şcolilor Carităţii - Insitutul Cavanis, care celebrează Capitolul general. Dragi fraşi, vă încurajez să continuaţi cu elan în misiunea voastră educativcî pentru a transmite noilor generaţii solide raţiuni de viaţă şi de speranţă. Salut, în fine, Surorile Franciscane ale lui Cristos Rege, copii din Cesaroloo împreună cu parohul şi animatorii, grupul de tineri ai unităţii pastorale a Capelei Maggiore-Anzano-Sarmede, asociaţia Fiii Bisericii, grupul focloric Danzerini Udinesi şi numeroasele realităţi de tineret.
Tuturor vă dorsesc o duminică frumoasă şi o senină perioadă de vacanţă.