Irak: De la dictatură la război, o cale pavată cu dramatica suferinţă a copiilor. Interviu cu directorul Activităţilor culturale şi de comunicaţie al Unicef – Italia

(RV – 19 iulie 2007) Se agravează situaţia copiilor din Irak, după cum reflectă şi titlurile cotidienelor, ce afirmă „Copiii o duceau mai bine cu Saddam”, cu referire la recenta denunţare a situaţiei dramatice în care se află minorii din Irak, făcută de responsabilul Programelor pentru situaţii de urgenţă al UNICEF, Dan Tool.
Irakul, de mai mulţi ani în primele pagini ale cronicilor internaţionale, înainte şi după căderea regimului lui Saddam Hussein, nu reuşeşte să ţină populaţia civilă departe de violenţe, distrugeri, moarte, suferinţe şi privaţiuni. Ţara ieşită dintr-un regim dictatorial, se află acum în plin haos, departe de democraţia ce a rămas un privilegiu rezervat unui număr limitat de irakieni. Cei ce plătesc preţul cel mai mare în acest scenariu sunt cei mai mici dintre cetăţeni – copiii. Este un adevăr incomod pentru politica internaţională şi un subiect care generează polemici privind războiul şi prezenţa trupelor străine în Irak. Mai multe detalii asupra acestei dramatice realităţi din Irak le aflăm de la Susanna Bucci, directorul Activităţilor culturale şi de comunicaţie al Unicef – Italia:
INS – „Un minor din trei este subnutrit. Copiii cu vârste de până la cinci ani suferă de malnutriţie la niveluri cu mult peste cele înregistrate în 2003, dar ce este şi mai grav, noi subevaluăm efectele dramatice ale violenţei zilnice cu care se confruntă aceşti copii. Ei nu pot merge nici la şcoală, fie pentru că şcoala este distrusă, fie pentru că aceasta este lipsită de apă curentă, sau din cauza fricii de atentate, sau pentru că aproximativ 4 milioane de irakieni au fugit din ţară, mulţi dintre aceştia profesionişti, desigur mulţi profesori, învăţători – încât n-are cine preda în şcoli. Apoi, faptul că nu există apă potabilă în şcoli, face să crească riscul unor maladii grave, mai ales în condiţiile de căldură intensă”.

Denunţul Fundaţiei pentru Copii a Naţiunilor Unite pare a ţinti mai ales spre mijloacele de comunicare în masă, şi pe pună dreptate, căci mass-media se ocupă mai mult de conflictele propriu-zise şi mai puţin de calvarul cotidian al populaţiei civile, mai ales al copiilor…
INS – „Cred că acesta este punctul central căci, din 2003 şi până în prezent, presa s-a ocupat cu deosebită atenţie de aspectele privind retragerea trupelor, acordurile internaţionale, fără a spune însă nimic despre semnificaţia acestei lungi perioade de violenţă pentru milioane de persoane. Pe de o parte, ne-am obişnuit cu autobombele zilnice, încât nu ne mai gândim la faptul că în apropierea acelor maşini-capcană se aflau femei cu copii, şi asta pentru că, în aceşti ani, au fost eliminate din informaţii aspectele legate de existenţa zilnică a civililor.”



Poate că tocmai conştientizarea vieţii cotidiene a acestor persoane ar duce la găsirea unor soluţii pentru pacificarea acestei ţări…
INS – „De mai bine de patru ani organizaţiile internaţionale nu se mai află în Irak, chiar dacă noi am continuat să lucrăm prin intermediul organizaţiilor locale, dar în surdină, fără a mediatiza munca noastră, pentru a nu pune în pericol viaţa operatorilor sociali din teritoriul irakian. Însă, până când nu va fi restabilită pacea în Irak, este imposibilă revenirea copiilor la o viaţă normală.”

Aici serviciul audio: